Țefania 1:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Aurul ce îl vor avea Și-argintul lor, de-asemenea, Nu vor putea să-i izbăvească, Atunci când are să sosească, În lume, ziua Domnului. De focul geloziei Lui, Întreaga țară mistuită Are a fi și nimicită, Cu toți cei care se vădesc Că pe al ei cuprins trăiesc.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁸ Nici argintul și nici aurul lor nu vor putea să-i scape în ziua furiei Domnului“. Întreaga țară va fi distrusă de focul geloziei Sale. Căci El va aduce nimicire, da, groază, asupra tuturor locuitorilor țării.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Atunci când va veni ziua mâniei lui Iahve, nici argintul și nici aurul lor nu vor putea să îi scape; ci toată țara va fi distrusă de focul geloziei Lui. El va omorî pe toți locuitorii țării în același timp.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Nici argintul și nici aurul lor nu-i vor putea salva în ziua furiei Domnului; toată țara va fi devorată de focul geloziei sale. Va termina, ba mai mult, va face teroare pentru toți locuitorii țării.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Nici argintul, nici aurul lor nu va putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, ci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți locuitorii țării.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Argintul lor și aurul lor nu‐i va putea scăpa în ziua mâniei Domnului: ci toată țara va fi mistuită de flacăra geloziei sale, căci va face un sfârșit deplin, da, un sfârșit năpraznic, tuturor celor ce locuiesc în țară.

Țefania 1:18 Referans Kwoze

Țefania 3:8

De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Stați, până Mă voi fi sculat La pradă, căci am să adun Neamuri, când la un loc Eu pun, Apoi, împărățiile! Am să revărs urgiile Ce sunt ale mâniei Mele, În vremea ‘ceea, peste ele. Țara-nghițită o să fie De al Meu foc de gelozie.”

Езекиел 7:19

Argintul au să îl zvârlească Pe ulițe și-au să-i scârbească Aurul ce l-au adunat. Argint și aur ar fi dat, Dar aurul și-argintul n-are Putința de-a le da scăpare, În ziua-n care o să vie A Domnului mare urgie. Argintul, aurul lor tot, Nu sunt în stare și nu pot Să sature sufletul lor; Nici golul măruntaielor Nu pot să-l umple, niciodat’; Căci aurul i-a aruncat În marea lor nelegiuire, Cu-a lor nesățioasă fire.

Proverbe 11:4

Când vine ziua de mânie, E de prisos vreo bogăție; Neprihănirea izbăvește – Pe omul care o iubește – De moarte; iar cinstitului,

Matei 16:26

Care-i folosul omului Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut? Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul să și-l salveze Și astfel, viața, să-și păstreze?

Geneza 6:7

„De pe pământ, am să îl șterg, Pe acest om și am să merg Până la capăt: acum vreau, Din lume, tot ce-am pus, să iau! Iau vite, păsări, târâtoare – Tot ce-am făcut – căci rău îmi pare, De toate câte le-am zidit.” Atunci, pe Noe, l-a zărit.

Țefania 1:15

Ziua aceea o să fie Menită numai de mânie, De groază și de necaz mare, Pentru că este ziua care E dată pentru pustiire, Precum și pentru nimicire. Este o zi întunecată, De nori și beznă înecată,

Țefania 1:11

Locuitori din Macteș, voi Vă văietați dar, căci apoi, Cei care fac negoț, să știți Că au să fie nimiciți. De-asemenea, cei încărcați Cu-argint nu vor mai fi cruțați, Căci spulberați de peste fire Vor fi ei, cu desăvârșire.

Езекиел 16:38

Ei te vor judeca de-ndată, Așa precum e judecată Femeia care-i dovedită A fi prea curvă și-i găsită Ucigătoare de copii. Asta ai să pățești, să știi! În jertfă sângeroasă, iată, Te voi preface de îndată. Vei fi o jertfă a urgiei Și-asemenea a geloziei.

Ieremia 9:11

În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.

Ieremia 7:20

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”

Isaia 1:24

De-aceea, iată ce a spus Domnul oștirilor, Cel pus A fi Puternicul pe care Neamul lui Israel Îl are: „Ah! Iată – fără îndoială – Eu le voi cere socoteală, Celor cari sunt vrăjmași ai Mei Și Mă voi răzbuna pe ei!

Psalmi 78:58

Ei, înălțimi, au ridicat Și-n acest fel L-au supărat, Căci gelozia I-au stârnit Când pentru idoli au slujit.

1 Regi 14:22

Țara lui Iuda-n timpul său Făcut-a doar ce este rău În toate-n fața Domnului, Stârnind astfel, mânia Lui.

Deuteronom 31:17

Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”

Proverbe 18:11

Averea e închipuită Ca o cetate întărită, În mintea omului bogat, Unde se crede apărat.

Psalmi 79:5

Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?

Iov 21:30

Cei răi, într-una, izbutesc Ca de necaz cruțați să fie, Scăpați în ziua de mânie.

1 Corinteni 10:22

Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”

Ieremia 7:34

Astfel, în Iuda, face-voi – Și în Ierusalim apoi – Să înceteze veselia Și-asemenea și bucuria. Cântec de mire și mireasă N-au să răsune-n orice casă, Căci toată țara o să fie, În vremea ‘ceea, o pustie!”

Езекиел 7:5

Așa vorbește Dumnezeu: „Iată că vine peste fire – Acuma – o nenorocire! Nicicând n-a mai fost întâlnită Și este nemaipomenită!

Езекиел 7:11

Ce mare-i silnicia! Iată, Ce mult ajunse-a fi-nălțată, Încât toiag s-a pomenit, Al răutății! Negreșit, Nimic nu va mai rămânea Din ei și de asemenea, Nimica, nici din gloata lor Sau din belșugu-averilor! În urmă, n-o să se găsească Nimeni care să îi bocească!

Езекиел 23:25

Simți-vei a Mea gelozie. Vei avea parte de urgie, Din partea lor. Îți vor tăia Urechile și-asemenea Și nasul. Vei vedea, pe urmă, A ta sămânță cum se curmă Sub ascuțișul sabiei. Fii-ți vor fi luați de ei, Iar fiicele de-asemenea. Copiii ce-ți vor rămânea Răpuși vor fi și ei, pe loc, Căci fi-vor înghițiți de foc.

Țefania 2:2

Până când nu se împlinește Asupră-ți hotărârea dată – Ca pleava trece vremea, iată – Până nu vine ziua Lui, Ziua mâniei Domnului!

Iov 3:15

Cu domnii ce-au agonisit Aur și care-au încărcat, Case, cu-argintul adunat.

Isaia 10:3

„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”

Isaia 10:17

Apoi, Lumina cea pe care Neamul lui Israel o are, Se va preface într-un foc. Sfântul lui Israel, pe loc, În flacără mistuitoare Se va preface, lovind tare – Doar într-o zi – toți ai lui spini Și tufele de mărăcini.