Rut 2:2 - Biblia în versuri 2014

² Rut, soacrei sale, i-a vorbit: „Te rog, fie-mi îngăduit, Pe câmpu-acela, să mă duc, Spice să strâng și să-ți aduc. Atunci, al său proprietar Poate o să-mi arate dar, Că trecere am căpătat.” „Bine, te du.” Rut a plecat

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Moabita Rut i-a zis lui Naomi: ‒ Dă-mi voie, te rog, să merg pe câmp și să strâng spice de pe urma aceluia înaintea căruia voi găsi bunăvoință. Ea i-a răspuns: ‒ Du-te, fata mea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Într-o zi, moabita Rut i-a zis Naomei: „Te rog să îmi permiți să merg pe câmpul cu cereale ca să strâng spice. Voi aduna ce rămâne (după secerat) de pe proprietatea aceluia care mă va accepta cu bunăvoință.” Ea i-a zis: „Du-te, copila mea.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Rut din Moáb a zis către Noémi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice în urma aceluia în ai cărui ochi voi afla har!”. Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și Rut moabita a zis către Naomi: Rogu‐te, lasă‐mă să mă duc în țarină și să culeg spice în urma aceluia în ochii căruia voi afla har. Și ea i‐a zis: Du‐te, fiica mea.

Rut 2:2 Referans Kwoze

Levitic 23:22

În țară, când o să intrați, Atunci când o să secerați Holdele-aflate pe câmpie, Poporu-ntreg voiesc să știe Că trebuie, un colț, lăsat – Mereu, din câmp – nesecerat; Iar spicele de pe ogor Care, după secerător, Rămas-au, strânse, să nu fie, Căci vreau, pe câmp, ca să rămâie, Pentru săracii care vin În urmă, și pentru străin. Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”

Levitic 19:9

Când, după voia Domnului, În țară, voi o să intrați, Atunci când o să secerați Holdele-aflate pe câmpie, Eu vreau ca orice om să știe Că trebuie, un colț, lăsat – Mereu, din câmp – nesecerat; Iar spicele de pe ogor Care, după secerător, Rămas-au, strânse să nu fie, Căci vreau, pe câmp, ca să rămâie.

Rut 2:7

Azi, învoire mi-a cerut: „Te rog, dă-mi voie, domnul meu, Ca spice, să culeg și eu – Ce-au mai rămas, pe-acest ogor – Urmând secerătorilor.” Stăpâne, eu m-am învoit, Iar ea, de-atuncea, a muncit Fără odihnă. A intrat În casă-o clipă doar, de-a stat; De dimineață, e-n picioare, Trudindu-se fără-ncetare.”

Levitic 19:16

Să nu bârfești, căci este rău. Să nu-ți ucizi seamănul tău. Eu, Domnul, sunt. Să te ferești

Levitic 19:10

Nici strugurii – de-asemenea – Care, în vii, vor rămânea – După cules – să nu-i luați; Nici boabe, să nu adunați, Din cele care au căzut De pe ciorchini, căci e știut Că ele trebuiesc lăsate Acolo, spre a fi aflate De cei care, în urmă, vin: Deci de sărac și de străin. Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.

Rut 2:3

Și a ajuns, întâmplător, Exact pe-al lui Boaz ogor.

Geneza 32:6

Vreau să primesc.” Când au venit, Solii i-au spus: „Noi l-am vestit Pe fratele domniei tale. Esau îți va ieși în cale, Cu patru sute dintre-ai lui.”

1 Samuel 1:18

Ana a spus: „În fața ta, Vreau, trecere, a căpăta!” Apoi, femeia a plecat, A stat la masă și-a mâncat, Iar fața i se-nveselise, Căci întristarea ei pierise.