Rut 2:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ La vremea prânzului, Boaz A ridicat al său obraz Și cu privirea a cătat Pe Rut; apoi a cuvântat: „Apropie-te, ca să stai, Cu noi la masă. Pâine ai, Și uite vasul cu oțet. Este mâncare berechet!” Rut, cu sfială, a venit. Grăunțe fripte a primit, Cu pâine, pân’ s-a săturat. Ce-a mai rămas, a adunat Și-o legătură a-ncropit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁴ La ora mesei, Boaz i-a zis lui Rut: ‒ Apropie-te, mănâncă din pâine și înmoaie-ți bucata în oțet. Ea s-a așezat lângă secerători, iar el a servit-o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s-a săturat și i-a mai și rămas.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Boaz i-a zis: „La ora când se va servi masa, să te apropii și să mănânci din pâine; și să îți moi bucata în zeama cu oțet.” Ea s-a așezat lângă secerători; iar el a servit-o cu cereale prăjite. A mâncat, s-a săturat și i-a mai și rămas.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ La ora mesei, Bóoz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine și înmoaie-ți bucata în oțet!”. Ea a șezut lângă secerători. I-au dat grăunțe prăjite, a mâncat, s-a săturat și a mai rămas.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine și înmoaie-ți bucata în oțet.” Ea a șezut lângă secerători. I-au dat grăunțe prăjite, a mâncat și s-a săturat și ce a rămas a strâns.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și Boaz i‐a zis la vremea mâncării: Vino încoace și mănâncă din pâine și întinge‐ți bucătura în oțet. Și ea a șezut lângă secerători și ei i‐au întins grăunțe prăjite și ea a mâncat și s‐a săturat și a și strâns.

Rut 2:14 Referans Kwoze

Rut 2:18

Către cetate a plecat, Cu sacul plin și fericită. Naomi sta ca împietrită, Privind sacul cu orz, adus. În față, Rut – atunci – i-a pus Bucatele ce-a adunat După ce slugile-au mâncat De prânz, acolo, pe ogor.

Matei 14:20

Toți cei prezenți s-au săturat, Iar după masă-au ridicat Douăsprezece coșuri pline Cu rămășițele de pâine.

Deuteronom 8:10

Când veți mânca pe săturate, Bucatele ei minunate, Să binecuvântați, mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Fiindcă țara cea bogată V-a fost, de către Domnul, dată.

Isaia 58:7

Ia seama dar, atuncea când Te afli-n post, cu cel flămând Împarte-ți pâinea ce o ai. Apoi, un adăpost să dai, În casa ta, celor vădiți Precum că sunt nenorociți. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl vezi gol, pe cineva, Milă să ai de omu-acel Și-o haină să așezi pe el. Nu-ntoarce spatele când rău Îi merge seamănului tău.

Isaia 32:8

Alta e starea omului Care, la suflet, e ales. Omul acest – bine-nțeles – Pe al său cuget îl va pune Să stăruiască-n fapte bune.”

Psalmi 23:5

Tu, niciodată, nu mă lași Și-n față la ai mei vrăjmași Masa-mi întind la-al Tău îndemn. Capul mi-l ungi cu untdelemn, Și umpli-al meu pahar astfel Încât mereu dă peste el.

2 Samuel 17:28

Ei, multe lucruri, au adus Și-n față la-mpărat, le-au pus. Paturi, lighene au fost date Și vase din pământ lucrate. Grâu, orz, făină, grâu prăjit, Linte și bob au dăruit Atuncea, pentru împărat. Și multe uscături au dat.

1 Samuel 25:18

Abigail, pâini, a luat Și două sute-a numărat. Două burdufuri a adus – Pline cu vin – și-apoi s-a dus Să ia cinci oi; a pregătit Și cinci măsuri de grâu prăjit. Turte, în urmă, a făcut Și cu stafide le-a umplut, Iar toate turtele acele O sută-au fost, în număr, ele. Smochine-apoi a mai luat Și în mănunchiuri le-a legat, Iar legăturile acele La două sute, fost-au ele. Tot ceea ce a pregătit, În grabă, ea a rânduit Și, pe măgari, a încărcat.

1 Samuel 17:17

Isai, lui David, i-a vorbit: „O efă, eu am pregătit, Cu grâu prăjit. De-asemenea, Și zece pâini, alăturea. Aleargă pân’ la ai tăi frați Cari sunt în tabără aflați, Și du-le, ce le-am pregătit.

Deuteronom 11:15

Cu iarbă bună pentru vite, Vor fi câmpiile-nvelite. Roade vor fi, îmbelșugate, Și veți mânca pe săturate.

Rut 2:13

Rut zise: „Căpătat-am eu, Azi, trecere, la domnul meu! Cuvântul tău m-a mângâiat Și-n inimă eu l-am luat. Nici nu slujesc, măcar, la tine, Și-ai fost atât de bun, cu mine!”

Rut 2:15

Boaz, atunci, a poruncit, Slugilor sale: „S-o lăsați Să strângă – să n-o alungați! – Chiar între snopi de o vedeți.