Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Rut 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 Demult, prin ai istoriei zori, Pe când erau judecători Peste popor, veni în țară – Precum mai fost-a și-altă oară – O foamete, ca un blestem. Atunci, un om din Betleem, Cu soața și cu fiii lui, Luă drumul Moabului, Acolo ca să locuiască – Foamei să-i supraviețuiască.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Pe vremea când judecau judecătorii, a fost o foamete în țară. Atunci, un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai săi să locuiască temporar în câmpiile Moabului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Pe vremea când evreii erau guvernați de judecători, a fost o foamete în țară. Atunci, un bărbat din localitatea Betleem care aparținea de teritoriul lui Iuda, a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai lor, ca să locuiască în zona de câmpie a Moabului ca străin.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în țară. Un om din Betleémul lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului împreună cu soția și cei doi fii ai săi.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în țară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa și cu cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în țara Moabului.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un bărbat din Betleemul lui Iuda s‐a dus să locuiască în câmpiile Moabului, el și nevasta sa și cei doi fii ai săi.

Gade chapit la Kopi




Rut 1:1
26 Referans Kwoze  

Venit-a foametea cea mare, Și-astfel – silit de-mprejurare – Avram, vremelnic, s-a mutat Și în Egipt s-a așezat.


Veni o foamete în țară, La fel cum fost-a prima oară, Pe când Avram era în viață. Isac, să-i poată face față, Pe când hambaru-i va fi sec, Se duse la Abimelec. Acesta, în Gherar, ședea, Și peste Filisteni domnea.


Îmi zise: „Fiu al omului, Atunci când întâmpla-se-va Și va păcătui, cumva, O țară, împotriva Mea – Fărădelegi săvârșind ea, Iar împotriva ei apoi, Pe al Meu braț întinde-l-voi Sfărmând toiagul pâinii ei, Lăsând-o pradă foametei, Stingându-i tot al ei popor Și toată stirpea vitelor –


Omul acela a pornit, Din Betleem, căci își dorea Să afle – dacă va putea – O locuință potrivită. Urmându-și calea hărăzită, În Efraim el a sosit, Unde, pe Mica, l-a-ntâlnit.


Atunci voi frânge, negreșit, Mândria voastră – căci văd bine – Că, din putere, ea vă vine. Eu am să fac a fi, de fier, De-asupra voastră-albastrul cer, Iar sub picior – de bună seamă – Pământul fi-va de aramă.


Foametea bântuia în țară.


„Iată, și Eu, din partea Mea, La voi trimis-am foametea. Peste cetăți ea a căzut. Lipsă de pâine ați avut, Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”


Apoi, asupra țării, El Trimis-a foametea. Astfel, Orișice mijloc, arătat A fi de trai, a fost tăiat.


Sămânță multă-i semăna, Dar rod, puțin, vei aduna, Căci de lăcuste-aproape toată Sămânța îți va fi mâncată.


Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,


Iată Cuvântul Domnului, Ce a fost spus robului Lui – Cari Ieremia s-a numit – Când seceta a bântuit:


Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.


Ilie-n grabă a plecat Și pe Ahab l-a căutat, Căci marea era foametea Ce bântuia Samaria.


Ibțan din Betleem e cel Care urmat-a după el, Fiind ales judecător, Peste-al lui Israel popor.


Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”


În Betleemul cel pe care, Iuda în stăpânire-l are, Era un om, de neam Levit.


Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.


Salma, din care se-ntrupează, În lume, Betleem; apoi, În șir, urmară încă doi: Întâi Haref; el e cel care, Fecior, pe Bet-Gader, îl are.


Fiii lui Salma: la-nceput, Pe Betleem doar, l-a avut, Din care-n lume sunt ieșiți Toți cei ce sunt Netofatiți. În urma lui, cel ce-a venit, Atrot-Bet-Ioab, s-a numit. Hați-Hamanahti urmează Și Țoreiții se-ntrupează;


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite