Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Qohelet 9:8 - Biblia în versuri 2014

8 Hainele albe. Untdelemn, Să ai pe cap – eu te îndemn.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Hainele să-ți fie albe întotdeauna, iar uleiul să nu-ți lipsească de pe cap.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Hainele să îți fie permanent curate; și să nu îți lipsească uleiul de pe cap.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 În orice timp, să fie hainele tale albe și să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Hainele să-ți fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Totdeauna hainele să‐ți fie albe și pe cap să nu‐ți lipsească untdelemnul.

Gade chapit la Kopi




Qohelet 9:8
15 Referans Kwoze  

Oștirile, din cer, veneau, Pe urma Lui și călăreau Cai albi, fiind înfășurate În straie albe și curate, Țesute dintr-un rând de fire, Care erau din in subțire.


In alb, să-mbrace – a primit – Strălucitor, fin și curat. (Inul subțire a-nsemnat Faptele sfinților, vădite A fi, mereu, neprihănite.)


După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.


„Iată, ca și un hoț, vin Eu! Ferice de cei ce veghează Și, hainele, și le păstrează, Ca să nu li se vadă-apoi, Rușinea, căci rămas-au goi!”


Bucate-alese n-am mâncat, În a mea gură n-au intrat Carne sau vin. Nici trupul meu, În acel timp, nu l-am uns eu, Până atunci când, negreșit, Trei săptămâni s-au împlinit.


Tu, niciodată, nu mă lași Și-n față la ai mei vrăjmași Masa-mi întind la-al Tău îndemn. Capul mi-l ungi cu untdelemn, Și umpli-al meu pahar astfel Încât mereu dă peste el.


Când Mardoheu, plin de sfială, Ieși din curțile domnești, Cu mândre haine-mpărătești Era gătit, de împărat. Haină albastră a purtat Și-o mantie de in subțire, În care-au fost țesute fire De purpură. Pe cap purtase Cununa ce o căpătase Spre cinstea sa, de la-mpărat, Făcută din aur curat. În Susa fost-a bucurie În acea zi și veselie.


Mefiboșet – acela care Pe Saul, drept părinte-l are – Grabnic, în urmă, a venit, La David. Nu și-a îngrijit Picioarele, nu și-a spălat Straiul și nici nu și-a tăiat Barba, tocmai din ziua când David a părăsit, plângând, Ierusalimul, însoțit De oamenii ce l-au slujit.


Te speli, te ungi și-apoi te-mbraci Cu ce-ai mai bun. Te pregătești Și către arie pornești. Ai grijă să nu fii văzută! Să nu te faci, lui, cunoscută, Până nu vor fi terminat Toți, de băut și de mâncat.


Tu fii dar, astfel, pregătit, Ca să postești: îți spală fața, Și unge-ți părul dimineața! Nu lumea trebuie să vadă Cum că postești și să te creadă,


Vinul, cu largi pahare-l beau; Cu untdelemn, pe trup, se dau, Iar de al lui Iosif prăpăd Nu se-ntristează și nu-l văd!


El, o femeie, cunoștea, Cari iscusită se vădea. Astfel, îndată, a trimis, Soli la Tecoua și i-a zis: „Fă-te că ești nemângâiată Și-apoi, să plângi dar, îmbrăcată Cu-acele straie ale tale Cari folosite-s pentru jale. De-asemenea, te mai îndemn, Să nu te ungi cu untdelemn. Să fii ca o femeie care, Cuprinsă e, de întristare Și-și plânge-un mort, de multă vreme. Să faci cum spun și nu te teme!


Cu untdelemn, tu nu Mi-ai uns Capul, aici, când am ajuns; Dar ea adus-a un potir Și, pe picioare, Mi-a pus mir.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite