Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Qohelet 9:13 - Biblia în versuri 2014

13 Am mai văzut un lucru mare, Pe care, îndrăznesc a spune, Că l-am numit înțelepciune.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 Iată ce lucru înțelept am văzut sub soare și mi s-a părut de mare preț.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Îți prezint acum un lucru văzut sub soare. El demonstrează înțelepciune și mi s-a părut foarte valoros.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Am mai văzut o înțelepciune sub soare și era mare pentru mine.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Am mai văzut următoarea înțelepciune sub soare și mi s-a părut mare.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Am văzut și această înțelepciune sub soare și a fost mare pentru mine:

Gade chapit la Kopi




Qohelet 9:13
9 Referans Kwoze  

Când, să cunosc, am încercat, Priceperea, și m-am uitat, Atent, la truda omului – Căci pentru el odihnă nu-i Nici zi nici noapte, ci muncește Și fără somn se ostenește –


Multe-am văzut – bune și rele – În ceasurile vieții mele. Câte un om neprihănit În curăție a murit, În timp ce-n răutatea lui, Viața nelegiuitului Mai lungă e. Deci mă gândesc Ca acest sfat să-ți dăruiesc:


Un alt rău, am mai întâlnit:


Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.


Ea a vorbit poporului – Care-n cetate locuia – Cu-nțelepciunea ce-o avea Și astfel, l-a înduplecat. Capul lui Șeba l-au tăiat Și pe deasupra zidului, L-a aruncat poporului Care cetatea-a-mpresurat. Ioab, atunci, a ridicat Împresurarea și-a pornit, Către Ierusalim, grăbit, Iar cei care erau cu el, Acasă s-au întors, astfel.


Înțelepciunea-l întărește Pe înțelept și cântărește Mai mult decât zece soldați Într-o cetate adunați.


Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.


Era o cetățuie mică, Ce nu părea de loc voinică. Puțini erau oamenii cei Ce-o locuiau. Asupra ei, Veni un mare împărat, Puternic, care-a-nconjurat Cetatea și a construit


Dar Daniel a glăsuit, Cu minte și cu judecată, Când căpetenia-nsărcinată Cu prinderea-nțelepților Și-apoi cu omorârea lor, În a lui față a venit, Ca să îl piardă, negreșit. Acel care a căpătat Porunca de la împărat Să îi omoare, se numea Drept Arioc și se vădea A fi mai marele pe care Ceata străjerilor îl are.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite