Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Qohelet 8:5 - Biblia în versuri 2014

5 Păzește-i-o, de nu vrei ca Să fii prins de nenorocire, Căci înțeleptul are știre Când vreme e, de judecată.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Pe cel ce-i păzește porunca nu-l va atinge niciun rău, iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Cel care respectă porunca, nu este atins de niciun rău; iar inima înțeleptului cunoaște momentul oportun și judecata.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Cel care observă porunca nu va cunoaște lucrul rău, iar timpul judecății este cunoscut de inima celui înțelept.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea, și judecata.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Cel ce păzește porunca nu va cunoaște niciun rău și inima celui înțelept cunoaște vremea și judecata.

Gade chapit la Kopi




Qohelet 8:5
21 Referans Kwoze  

Să știți dar voi, că hrana tare, E numai pentru omul mare, Cari judecă și care poate – Deprins fiind – de a socoate, Întotdeauna-n gândul său, Ce este bine și ce-i rău.”


Ioan și Petru-atunci au spus: „Acum dar, judecați și voi: De cine-i – drept – s-ascultăm noi, Mai mult? De voi? De Dumnezeu? Răspunsul nu-i așa de greu.


Atuncea, dați – ce e de dat – Cezarului, iar Domnului, Să-I dați ceea ce este-al Lui!”


Cei ce veneau din Isahar, La două sute fost-au doar. Ei, oameni pricepuți, erau Și vremile le-nțelegeau Știind ce trebuie, astfel, Ca să se facă-n Israel. Mari căpitani s-au dovedit, Iar – peste cei ce s-au vădit Drept ai lui Isahar feciori – Ei au fost puși conducători.


Petru – și-apostolii, la fel – Răspunseră: „Noi judecăm Căci trebuie să ascultăm, Mai mult, de Domnul, tot mereu, Decât de oameni. Dumnezeu,


Și al lui Efraim popor Are să fie asuprit Și-n judecată-apoi, zdrobit, Căci a urmat – cum am văzut – Învățături ce i-au plăcaut.


E inima-nțeleptului Pusă, mereu, la dreapta lui, Dar cel nebun inima-și are, La stânga. Pe orice cărare,


Îți spun: „Poruncile ce-s date De împărat, să le păzești, Din pricină că jurat ești În fața Domnului, mereu. Acesta este sfatul meu!”


Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat


Înțelepciunea s-a aflat La înțelepți, dar au cătat, Mereu, ochii nebunului, La capătul pământului.


Dar moașele nu au făcut Așa precum le-a fost cerut De împărat, căci tot mereu, Teamă aveau de Dumnezeu. De-aceea-n viață au lăsat Pe-oricine, chiar de-a fost băiat.


Din ziua când am auzit Aceste vorbe, ne-am silit, Neîncetat, în urmă, noi, Să înălțăm rugi, pentru voi. Să știți că noi nu încetăm Ca pentru voi, să ne rugăm Și cerem, de la Dumnezeu, Ca să vă deie, tot mereu, Înțelepciunea Lui cerească, Priceperea duhovnicească Și cunoștința voii Sale,


N-am să mă rușinez mereu, Atuncea când voi fi privit La ceea ce ai poruncit!


E de nenorociri ferit Omul care-i neprihănit; Dar cei făptuitori de rele, Cu toți sunt năpădiți de ele.


Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite