Qohelet 8:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Atuncea însă, i-am zărit Pe cei răi, îngropați, plecând Înspre odihna lor, plângând; Însă acei care-au lucrat Neprihăniți, s-au depărtat De locul sfânt, ca după toate, Uitați să fie în cetate. Și-aceasta e deșertăciune!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁰ Apoi i-am văzut pe cei răi îngropați. Ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Apoi i-am văzut pe cei răi înmormântați. Ei aveau obiceiul să vină, să plece de la sanctuar și apoi să fie lăudați în orașul în care procedau astfel. Acesta este încă un lucru absurd!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Astfel, i-am văzut pe cei vinovați îngropați și s-au dus. Au mers din locul sfânt și au fost uitați în cetatea în care au făcut [lucruri] corecte. Și aceasta este o deșertăciune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Atunci am văzut pe cei răi îngropați și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și am mai văzut pe cei răi înmormântați și intrând în odihnă și cei ce au lucrat drept au plecat de la locul sfânt și au fost uitați în cetate. Și aceasta este deșertăciune.

Qohelet 8:10 Referans Kwoze

Qohelet 9:5

Cei vii, își știu sfârșitul sorții: Știu că muri-vor, însă morții Nu știu nimic și nu li-e dată Apoi, nimic – nici o răsplată – Căci după ce-au fost îngropați, De toată lumea sunt uitați, Iar viața înainte merge; Chiar pomenirea li se șterge.

Qohelet 2:16

Mai mult, nu este pomenit Cel înțelept, decât vorbit, Nebunul e. Va fi uitat – Dacă nu chiar când a plecat – Atunci, în ziua următoare. Și-apoi și înțeleptul moare

Proverbe 10:7

Omul care-i neprihănit, Are să fie pomenit Mereu, căci binecuvântată E amintirea lui; uitată E pomenirea celui rău, Căci și el și numele său Vor putrezi. Acela care

Evrei 10:38

Omul neprihănit trăiește Doar prin credința ce-o vădește; Dar dacă-n urmă, înapoi, Are să dea omul apoi, Sufletul Meu – în acest fel – Nu va găsi plăcere-n el”.

Fapte 6:13

Pe dată, martori mincinoși Au fost găsiți, și-n față scoși, Ca să depună mărturie: „Iată, așa precum se știe, Oricând și-oriunde se găsește, Doar hule, acest om rostește, În contra locului cel sfânt,

Luca 16:22

Târziu, săracul a murit, Iar îngerii, loc, i-au gătit, În sânul lui Avram. Pe urmă, Veni și vremea când se curmă Viața acelui om bogat. După ce fost-a îngropat,

Ieremia 17:13

Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”

Qohelet 1:11

Nimeni nu-și mai aduce-aminte De tot ce fost-a în trecut, Iar despre ce s-a petrecut Acum – sau despre ce-o să fie – Nicicând n-are să se mai știe, Căci întâmplările din urmă Nu au să lase nici o urmă Pe cerul lumii azuriu, Ființelor de mai târziu.

Psalmi 31:12

Ca pe un mort, toți m-au uitat Și sunt ca vasul sfărâmat.

Iov 21:18

Făcându-i pai, luat de vânt, Și pleavă, de vârtej, purtată.

Qohelet 9:15

Întărituri. Dar s-a găsit Un om sărac, printre acei Care-ntre zidurile ei Au locuit. Săracului, Înțelepciunea minții lui Îi era singura avere. Astfel, doar cu a ei putere, Cetatea a eliberat, Deși nimeni nu l-a luat În seamă, căci sărac a fost. Cine să-l vadă? N-avea rost, Măcar că era înțelept.