Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Qohelet 7:17 - Biblia în versuri 2014

17 Însă te rog să iei aminte: Să nu fii rău și făr’ de minte, Peste măsură! Ci te teme, Ca să nu mori mult prea devreme.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Însă nu fi nici foarte rău și nu fi nici nesăbuit! De ce să mori înainte de vreme?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Dar nu fi nici foarte rău; și nu fi nici fără judecată sănătoasă! De ce să mori înainte de termen?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Dar nu fi nici rău peste măsură și nu fi nici nebun! De ce să mori când nu este timpul tău?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Nu fi prea rău și nu fi nebun! Pentru ce să mori înainte de vremea ta?

Gade chapit la Kopi




Qohelet 7:17
15 Referans Kwoze  

Frica de Dumnezeu lărgește Zilele vieții; dar lovește, Scurtând anii acelor care Pășesc pe-a răului cărare.


Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!


Cel care nu este cruțat, De pe pământ fiind luat ‘Naintea vremii – și-a ținut Atât cât, apă, a avut Pârâul, de pământ sorbit?


Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.


Safira-i căzu la picioare Și-și dete ultima suflare. Flăcăi-ndată au luat-o Și-au dus-o, de au îngropat-o


Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat.


Vreo zece zile-n zbor s-au dus, Când iată, Dumnezeu, de sus, Iar, de Nabal Și-a amintit, Și-atunci cu moartea l-a lovit.


Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.


„N-a fost destul câte-ai făcut, Căci pruncii ce Mi i-ai născut, Jertfă i-ai dat, chipurilor Spre a sluji drept hrană, lor? N-a fost destul cât ai curvit,


Apoi, îmi zise glasul Lui: „Văzut-ai, fiu al omului? Pentru-a lui Iuda casă, oare, A fi puțin lucru, îți pare, Toate pe câte le-ai văzut, Că ei, aicea, le-au făcut? Țara mai trebuie să fie, Umplută-apoi, cu silnicie? Mai trebuie făcut ceva, Să Mă mai mânie, cumva? Iată că ei, în acest ceas, Și-apropie ramul, de nas!


Când totul fost-a încheiat, David, spre casă, a plecat, Voind – ‘nainte să se-așeze – Ca să și-o binecuvinteze. Mical, în față, i-a ieșit, Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „Cu câtă cinste, s-a purtat Al lui Israel împărat Astăzi, când s-a descoperit Și dezbrăcat a dănțuit, În fața slujitoarelor Cari sunt ale supușilor Pe care împăratu-i are. Uimită sunt, de-a ta purtare, Căci numai omul de nimic Face așa! Ce pot să zic?”


Atuncea, Pavel i-a vorbit: „Să nu îți faci, cumva, vreun rău, Ci sabia, la locul său, Așeaz-o! Nimeni n-a fugit!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite