Qohelet 3:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Ruptul are un timp și el. Cusutul are vremea lui. Prinse de mersul timpului, Tăcerea și vorbirea sânt.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Există un timp pentru rupere și un timp când coși (ce este rupt) – așa cum există un timp pentru tăcere și un timp pentru vorbire.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei;

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ vreme de a rupe și vreme de a coase; vreme de a tăcea și vreme de a vorbi;

Qohelet 3:7 Referans Kwoze

Miheia 7:5

Pe un prieten, să nu-l crezi! În rude, să nu te încrezi Chiar dacă-apropiate-ți sânt! Ia seama la al tău cuvânt, Păzește-ți gura – cum se cade – De cea care în brațe-ți șade!

Amos 5:13

Iată ce trebuie să facă Cei înțelepți, acum: să tacă, Pentru că vremile sunt rele Și se arată timpuri grele.

Fapte 4:20

Deci, nu putem să nu vorbim De toate câte noi le știm, Pentru că noi le-am auzit Și le-am văzut, necontenit.”

Plângerile 3:28

Singur să stea și să învețe Să tacă dor, căci jugul lui Este din partea Domnului.

Ioel 2:13

Nu sfâșiați, straiele, voi, Ci inimile, și-napoi Veniți la Cel care, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Căci El este îndurător Și îndelung e răbdător. De milă plin, S-a arătat Și-n bunătate e bogat. De relele ce le trimite – Asupră-vă îngrămădite – Și care-s gata ca să vie, Îi pare rău. Dar cine știe,

Estera 7:4

Iată-mpărate că și eu – Și-asemenea și neamul meu – Am fost vânduți; și junghiați Avem să fim și-apoi prădați. Măcar dacă ne-ar fi vândut Ca robi sau roabe-aș fi tăcut. Însă vrăjmașul n-ar putea Să-nlocuiască pierderea Ce ți-ar fi fost pricinuită, De-ar avea sorți de reușită Planul pe cari l-a ticluit.”

Amos 8:3

În gemete, cântul cel care Se-nalță-n Templu, atunci are A se preface. Peste tot, Oameni-n ulițe își scot Pe ai lor morți și în tăcere, Îi vor zvârli, plini de durere.”

Ieremia 8:14

„De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.

Isaia 36:21

Întreg poporul a tăcut, Făcând așa cum le-a cerut Chiar împăratul: „Să tăceți! Nici un cuvânt să nu spuneți!”

Psalmi 39:2

Ca și un mut m-am arătat, Căci în tăcere eu am stat. Deși eram nenorocit, Nici un cuvânt nu am rostit; Dar nici atunci, durerea mea, Mai mică, nu se dovedea.

2 Regi 6:30

Aste cuvinte l-au străpuns În inimă, pe împărat Și hainele și-a sfâșiat. Întreg poporul a văzut Că-avea un sac – din păr făcut – Pe al său trup înfășurat.

2 Regi 5:7

Când împăratul cel pe care Țara lui Israel îl are, Acea scrisoare a citit, Straiul și-a rupt și-a glăsuit: „Dar ce gândește că sunt eu?” Crede, cumva, că-s Dumnezeu? Asemeni Lui, pot să lucrez? Pot să omor sau să-nviez Pe cineva? Am eu, putere Să vindec, încât el îmi cere, Pe omul său, să-l lecuiesc De lepră? Însă, mă gândesc Că al Siriei împărat, Prilej de ceartă mi-a cătat.”

1 Regi 21:27

Ahab, atent, a ascultat Cuvântul spus și s-a speriat. Apoi, îndată s-a smerit, Straiul și-a rupt și a postit. Mergea încet, înfășurat În sac, ținând capul plecat.

2 Samuel 3:31

Către Ioab și celor care Îl însoțeau fără-ncetare, David a zis: „Rupeți-vă Straiele și-mbrăcați-vă Cu saci, de-ndat’! În ăst fel, voi, Pe Abner, să-l bociți apoi!” David, în urmă, a venit Și-apoi, sicriul l-a-nsoțit.

2 Samuel 1:11

David, mâhnit, și-a sfâșiat Straiul, iar cei ce s-au aflat Atunci, alăturea de el, Îndată au făcut la fel.

Geneza 44:34

Cum aș putea să mă-ntorc eu, Fără băiat?! Stai și socoate! Lucrul acesta nu se poate! Cum aș putea să îndur eu, Mâhnirile tatălui meu?!”

Geneza 44:18

Dar Iuda s-a apropiat, De Iosif, și a cuvântat: „Să nu te superi, domnul meu, Ascultă ce-ți voi spune eu. Te rog iar, nu te mânia, Căci ești ca Faraon. Aș vrea, Câteva vorbe, să rostesc.

Geneza 37:34

Hainele-apoi și-a sfâșiat, Pe coapse, sac și-a-nfășurat Și multă vreme a jelit Pe fiul său, care-a pierit.

Geneza 37:29

Ruben, la groapă, a venit, Dar Iosif n-a fost de găsit. Atunci, haina și-a sfâșiat,

Fapte 9:39

Petru, spre Iope, a pornit, Iar când – acolo – a sosit, De văduve, fu-nconjurat, Care, plângând, i-au arătat Ce haine și cămăși făcea Dorca, pe vremea când trăia.

Ieremia 36:24

Nici împăratul, nici cei cari Erau slujbașii săi mai mari – Cu toate că au auzit Cuvintele ce s-au citit – Straiele nu și-au sfâșiat Și nici nu s-au înspăimântat.

Iov 2:13

Prietenul. S-au așezat – Înconjurându-l – pe pământ Și n-au mai scos nici un cuvânt O săptămână, căci știau Ce mari dureri îl chinuiau.

Qohelet 3:6

Și căutarea-n timp se face. Pierderea – chiar de nu ne place – O vreme își are și ea; Păstrarea de asemenea, Iar lepădarea tot la fel.

1 Samuel 10:16

Saul a spus: „Ne-a înștiințat Cum că degeaba-am căutat, Căci măgărițele acele Găsite-au fost, în urmă, ele.” Nimic, însă, n-a pomenit De vorbele ce le-a rostit, În ziua ‘ceea, pentru el – De-mpărăție – Samuel.

2 Regi 18:36

Întreg poporul a tăcut, Făcând așa cum le-a cerut Chiar împăratul: „Să tăceți! Nici un cuvânt să nu spuneți!”