Qohelet 3:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Toate sunt din pământ luate, Deci în pământ vor fi culcate.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁰ Toți merg în același loc, toți au fost făcuți din țărână și toți se întorc în țărână.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Totul merge în același loc. Toate vietățile au fost făcute din pământ; și toate se întorc în pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Toate merg spre un singur loc: toate sunt din țărână, toate se întorc în țărână.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărână și toate se întorc în țărână.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Totul merge la același loc, totul este din țărână și totul se întoarce în țărână.

Qohelet 3:20 Referans Kwoze

Geneza 3:19

Și în sudoarea feței tale Mănâncă-ți pâinea, pân’ cu cale, Voi socoti că-i potrivit Să te întorci de-unde-ai pornit! Căci Eu te-am făcut din pământ, Și-n el îți vei afla mormânt!

Iov 34:15

Atuncea vietatea care Din carne este, va pieri. Pricepeți deci, că va muri Orice viețuitoare, până La noi, cari suntem din țărână.

Qohelet 12:7

Până ești, încă, pe pământ; Până nu intri în mormânt Când duhul fi-va-napoiat Lui Dumnezeu, căci El l-a dat.

Qohelet 9:10

Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.

Qohelet 6:6

Și chiar de două mii de ani Ar trăi el – având mulți bani Și foarte mare bogăție – Dacă nu are bucurie Să poată a fi fericit, La ce oare, i-a folosit? Atent judecă și socoate: Nu în acelaș’ loc, merg toate?

Qohelet 3:21

De cine este știut, oare, Dacă a omului suflare Urcă în sus din al ei loc, Sau dacă cea de dobitoc E coborâtă în pământ?

Psalmi 104:29

Când Fața Ta nu se arată, Un tremur le cuprinde-ndată. Le iei suflarea: ele mor Și intră în țărâna lor.

Iov 7:9

Cum norul este risipit, La fel e cel care-a murit, Cel care-n groapă a intrat: El nu va mai fi ridicat Din locuința morților!

Daniel 12:2

Mulți dintre-aceia care sânt Adormiți – astăzi – în pământ, Se vor trezi. Uni-au să vie Ca să trăiască-n veșnicie, În timp ce alții vor obține Numai ocară și rușine Cari veșnice se dovedesc.

Psalmi 49:14

Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.

Iov 17:13

Când drept sălaș aștept să-mi vină Chiar locuința morților, Când știu că doar în bezna lor, Culcușul îmi va fi mereu,

Numeri 27:13

Te las, numai să o privești, Pentru că-n ea, n-ai să pășești. La fel precum s-a întâmplat Cu-Aron, vei fi adăugat – În urmă – la poporul tău;

Geneza 25:17

Iar Ismael trăit-a deci, Exact o sută și treizeci Și șapte ani. El i-a-mplinit, Când, de pe lume, s-a sfârșit.

Geneza 25:8

Sătul de zile, fericit Că toate le-a făcut cu rost, S-a stins din viață și a fost, La neamul său, adăugat.

Iov 30:24

Dar cel care se prăpădește Nu-ntinde mâna? Nu cerșește, Oare, oricare muritor, Când la necaz e, ajutor?

Psalmi 103:14

El știe din ce suntem noi Și ia aminte mai apoi, Că nu suntem decât o mână, Însuflețită, de țărână.

Qohelet 7:2

Iată, eu am găsit cu cale Că mersu-n casa cea de jale Mai cu folos are să fie, Decât în cea de bucurie,

Iov 14:10

Mirosul apei. Însă omul Nu e la fel precum e pomul, Ci el – când moartea l-a cuprins – De-a pururea rămâne-ntins. Și cât de mult aș vrea să știu: Omul, dacă nu mai e viu – După ce sufletul și-a dat – Unde e oare el, plecat?

Iov 14:14

Dacă cel care a murit Să învieze ar putea, Atunci doar și nădejdea mea S-ar întări în suferință Și-ar sprijini a mea ființă, Până când îi va fi schimbată Starea în care e aflată.