Qohelet 2:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Doar de durere îi sunt pline Zilele vieții și îi vine Necaz, după a muncii trudă. Ziua întreagă el asudă Și nici măcar noaptea nu are Odihna binefăcătoare. Și-aceasta, îndrăznesc a spune Că, este tot deșertăciune.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²³ Într-adevăr, toate zilele vieții lui sunt pline de necazuri, iar munca sa este doar mâhnire. Nici chiar noaptea nu i se odihnește inima! Și aceasta este deșertăciune.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Tot timpul cât trăiește, are numai necazuri; și toate preocupările lui din fiecare zi îi produc dezamăgire! Nici chiar noaptea nu i se odihnește sufletul! Acesta este încă un lucru absurd!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Căci toate zilele sale sunt osteneală și inima lui nu se poate odihni din cauza indignării îndeletnicirii lui nici noaptea. Și aceasta este deșertăciune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Toate zilele lui sunt pline de durere, și truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este o deșertăciune.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²³ Căci toate zilele lui sunt dureriși osteneala lui scârbă; nici noaptea inima lui n‐are odihnă. Și aceasta este o deșertăciune.

Qohelet 2:23 Referans Kwoze

Iov 14:1

„Omul care a fost născut Dintr-o femeie, a avut O viață scurtă, însă plină

Iov 5:7

Ele-ncolțesc. Spre suferință, Se naște-a omului ființă, Precum scânteia, bunăoară, Se naște și-apoi, iată, zboară!”

Psalmi 127:2

Degeaba-n zori, voi vă sculați Și-apoi, târziu, voi vă culcați, Pentru o pâine care cere – Din parte-vă – numai durere, Căci preaiubiții Domnului, Pâine, ca-n somn, din partea Lui Au să primească, ne-ncetat.

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Daniel 6:18

În urmă, marele-mpărat Se-ntoarse la al său palat. Nici n-a mâncat, nici n-a băut, Nici țiitoare n-a cerut Să i se-aducă. S-a vădit Că-n acea noapte n-a dormit, Fiind de gânduri frământat.

Qohelet 5:12

Dar dulce și odihnitor E somnul lucrătorului, Chiar dacă fost-a hrana lui Mai multă sau chiar mai puțină. De tihnă, a sa casă-i plină. Cât despre omul cel bogat, Să doarmă, nu va fi lăsat În liniște, de îmbuibare.

Qohelet 1:18

Căci unde-i multă-nțelepciune, Și mult necaz o să se-adune, Iar cel cari multe știe, are Parte și de durere mare.

Psalmi 90:15

Ne-nveselește, negreșit, Doar câte zile ne-ai smerit Și-atâția ani câți am văzut Al nost’ necaz că a ținut!

Psalmi 32:4

Căci zi și noapte, mâna Ta, Apăsător, asupră-mi sta. Precum pământul însetat, De-a verii arșiță-i uscat, Așa simțeam și eu, în mine, Cum vlaga-mi se usucă-n vine. (Oprire)

Estera 6:1

În acea noapte, n-a putut Dormi-mpăratul. A cerut Să-i fie-adusă înainte, Cartea de-aducere aminte – Adică Cronicile lui. În fața împăratului, Această carte s-a citit.

Geneza 47:9

Iacov răspunse: „Pe-a mea cale, De când mă aflu pe pământ, Ai mei ani, pân’ acuma, sânt Osută treizeci. Ale mele Zile, puține-au fost și rele, În comparație cu cei, Care au fost părinții mei.”

Geneza 3:17

Apoi se-ntoarse către om: „Fiindcă ai mâncat din pom Și de femeie-ai ascultat, Pământul este blestemat Din vina ta! Să îl muncești! Cât vei trăi, să te trudești!

Qohelet 1:13

Eu, inima, mi-am îndemnat Să cerceteze, s-adâncească – Cu-nțelepciune să gândească – Tot ce sub ceruri se întâmplă. Nu-i o-ndeletnicire simplă, Ci dimpotrivă, truda cere, Perseverență și putere. Așadar iată, Dumnezeu Cum l-a trudit, pe om, mereu.

Qohelet 2:11

Când am privit atent, ‘napoi, La toate câte le-am făcut Cu mâna mea, am priceput Că doar deșertăciune sânt Și numai goană după vânt Cu toate – trăinicie n-are Nimic ce e aflat sub soare.

Qohelet 5:17

Ba mai mult, cât a viețuit, Doar cu necaz a trebuit Să se hrănească. A avut Parte, pentru cât s-a zbătut, Mereu numai de întristare, Necazuri, griji și supărare.

Qohelet 8:16

Când, să cunosc, am încercat, Priceperea, și m-am uitat, Atent, la truda omului – Căci pentru el odihnă nu-i Nici zi nici noapte, ci muncește Și fără somn se ostenește –