Qohelet 2:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ M-au dezgustat toate-ntratât, Încât chiar munca mi-am urât – Mi-am urât truda mea sub soare, A mea strădanie pe care O las celui din urma mea, Ca să se bucure de ea.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁸ Mi-am urât toată munca grea pe care am depus-o sub soare, al cărui rod îl las omului care vine după mine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Mi-am urât toate rezultatele muncii extenuante pe care personal am făcut-o în existența mea de sub soare. Ele vor rămâne omului care va trăi după mine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Am urât toată truda cu care m-am trudit sub soare și pe care o las omului care va fi după mine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Mi-am urât până și toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și am urât toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare, fiindcă trebuie s‐o las omului care va fi după mine.

Qohelet 2:18 Referans Kwoze

Psalmi 49:10

Îl vor vedea, căci se vădește Că înțelepții – bunăoară – Cu toții pier și au să moară Și proști – după cum se știe – Și cei atinși de nebunie, Iar avuția adunată, De alții le vai fi luată.

Psalmi 39:6

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.

1 Corinteni 3:10

„Eu, ca și meșterul zidar, Lucrat-am, după al meu har – Pe care, Domnul mi l-a dat – Și-o temelie-am așezat. Deasupra ei, un altul vine, Ca să clădească, după mine. Dar fiecare, vreau să știe, Că trebuie, atent, să fie La ceea ce clădește. Iar,

Luca 12:20

Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”

Qohelet 9:9

Gustă din plin viața aceasta Și-alăturea să-ți ai nevasta. În zilele ei trecătoare, În care te trudești sub soare, I-ați partea care ți s-a dat, Pentru tot ceea ce-ai lucrat.

Qohelet 5:18

Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui.

Qohelet 4:3

Însă cu mult mai fericit E cel care nu a trăit – Omul care nu s-a născut – Pentru că încă n-a văzut Nimic, din răutatea care Își face mendrele sub soare.

Qohelet 2:26

Căci Domnul, precum am văzut, Îi dă celui ce-I e plăcut Înțelepciune, veselie, Știință, multă bucurie. Însă pe păcătos îl pune, Îngrijorat, ca să adune, Să strângă, să agonisească Și la sfârșit să dăruiască Ce-a adunat – al său avut – Celui lui Dumnezeu plăcut.

Qohelet 1:13

Eu, inima, mi-am îndemnat Să cerceteze, s-adâncească – Cu-nțelepciune să gândească – Tot ce sub ceruri se întâmplă. Nu-i o-ndeletnicire simplă, Ci dimpotrivă, truda cere, Perseverență și putere. Așadar iată, Dumnezeu Cum l-a trudit, pe om, mereu.

Qohelet 1:3

M-am întrebat: „Ce folos are Un om, din truda lui, sub soare?”

Psalmi 17:14

Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu

Qohelet 2:11

Când am privit atent, ‘napoi, La toate câte le-am făcut Cu mâna mea, am priceput Că doar deșertăciune sânt Și numai goană după vânt Cu toate – trăinicie n-are Nimic ce e aflat sub soare.

Qohelet 2:21

Căci câte-un om care-a muncit, Pricepere a dovedit Și-și lasă tot ce-a adunat Omului care l-a urmat, Deși el nu s-a ostenit Deloc, ci doar a moștenit Ce altu-a strâns, cu-nțelepciune. Și-aceasta-i o deșertăciune, Iar după câte mi se pare, Este un rău destul de mare.

Qohelet 3:22

Astfel, din toate câte sânt, Nimic mai bun n-o să găsească Omul, doar să se veselească De toate lucrurile lui – Aceasta-i partea omului. Căci cine poate să-l mai facă Iar bucuros să fie dacă Zilele vieții și-a sfârșit? Mai poate fi înveselit? Mai poate fi el bucurat De toate câte i-au urmat?