Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Qohelet 2:14 - Biblia în versuri 2014

14 Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 Cel înțelept are discernământ, dar nesăbuitul umblă în întuneric. Am înțeles însă că pe amândoi îi așteaptă aceeași soartă.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Înțeleptul știe să își folosească ochii, dar prostul trăiește și se deplasează în întuneric. Și totuși, am înțeles că amândoi vor avea același final (: moartea).

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Cel înțelept are ochii în cap, dar cel nesimțit umblă în întuneric. Și eu am recunoscut că li se întâmplă tuturor aceeași soartă.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Înțeleptul își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că și unul, și altul au aceeași soartă.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Înțeleptul își are ochii în cap dar nebunul umblă în întuneric; dar iarăși am cunoscut tot eu că aceeași întâmplare se întâmplă la toți.

Gade chapit la Kopi




Qohelet 2:14
16 Referans Kwoze  

Îl vor vedea, căci se vădește Că înțelepții – bunăoară – Cu toții pier și au să moară Și proști – după cum se știe – Și cei atinși de nebunie, Iar avuția adunată, De alții le vai fi luată.


Înțelepciunea s-a aflat La înțelepți, dar au cătat, Mereu, ochii nebunului, La capătul pământului.


Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.


Vă scriu, ca să vă dau de știre, Cum că în beznă-i rătăcit Acela care s-a vădit Că l-a urât pe al său frate. Cărările îi sunt aflate În întuneric și nu știe Unde se duce, ce-o să fie, Fiindcă ochii i-au orbit În bezna ce l-a-nvăluit.


Iar soarta dobitocului Și-a omului asemeni sânt: Aceeași soartă-au pe pământ; La fel muri-va fiecare: Cu toți au aceeași suflare, Iar omul nu-ntrece de loc – Chiar cu nimic – un dobitoc, Pentru că tot – un gând îmi spune – Este numai deșertăciune.


Atunci mi-am zis: „Să fii deștept, Mai bine-i, căci se dovedește Că-nțelepciunea prețuiește Mai mult decât tăria chiar.” Totuși, văzut-am că ăst dar Disprețuit e de bogat, Dacă săracului i-e dat Și astfel, nimeni nu ascultă Înțelepciunea sa cea multă.


Dar cine este înțelept, Fiind atâta de deștept Să înțeleagă rostul lor, Al tuturor lucrurilor? Înțelepciunea luminează Obrajii și înseninează Asprimea feței încruntate.


Iată, eu am găsit cu cale Că mersu-n casa cea de jale Mai cu folos are să fie, Decât în cea de bucurie,


Și chiar de două mii de ani Ar trăi el – având mulți bani Și foarte mare bogăție – Dacă nu are bucurie Să poată a fi fericit, La ce oare, i-a folosit? Atent judecă și socoate: Nu în acelaș’ loc, merg toate?


De-nțelepciune ocrotit, Omul care e chibzuit Alege calea de urmat; Dar nebunia i-a-nșelat Pe cei ce sunt nechibzuiți;


Mai mult preț ele-au arătat, Decât tot aurul curat. Dulceața lor e mult mai mare, Decât dulceața ce o are Mierea din fagure în ea.


Mai mult, nu este pomenit Cel înțelept, decât vorbit, Nebunul e. Va fi uitat – Dacă nu chiar când a plecat – Atunci, în ziua următoare. Și-apoi și înțeleptul moare


Ei se gândesc că au să ție Ale lor case pe vecie. Gândesc că locuința lor Ține în vecii vecilor, Căci numele pe care-l au, Țărilor lor, apoi, îl dau.


Mă-ntreb: „Cel înțelept ce are, Mai mult decât nebunul, oare?” Sau ce folos a dobândit Omul care-i nenorocit De să se poarte a-nvățat, Față de vii? Ce-a câștigat?


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite