Qohelet 11:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Gonește întristarea toată, Din inimă, și-ndepărtează Răul din trupul tău. Veghează! Zorile vieți-s trecătoare, Iar tinerețea-i pieritoare.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁰ Îndepărtează orice supărare din inima ta, alungă răul din trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt deșarte.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Alungă orice supărare din inima ta și elimină răul din corpul tău; pentru că tinerețea și prima parte a vieții (de maturitate) se vor termina după un timp!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Îndepărtează indignarea din inima ta și fă să treacă răul din trupul tău! Căci copilăria și adolescența sunt deșertăciune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Gonește orice necaz din inima ta și depărtează răul din trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Depărtează deci necazul din inima ta și înlătură răul din carnea ta: căci tinerețea și părul negru sunt deșertăciune.

Qohelet 11:10 Referans Kwoze

2 Corinteni 7:1

„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”

2 Timotei 2:22

Ascultă dar, îndemnul meu: Tu trebuie să fugi, mereu, De toate poftele pe care, Al tinereții timp, le are; Să urmărești neprihănirea, Credința, pacea și iubirea, Cu toți acei cari, fără teamă, Pe-al nostru Domn, mereu Îl cheamă, Din a lor inimă curată.

Qohelet 12:1

Ascultă dar, îndemnul meu: Să-ți amintești de Dumnezeu, În anii tăi de tinerețe, Până n-ajungi la bătrânețe Când, apăsat de anii grei, Vei spune: „N-am plăcere-n ei”.

Qohelet 1:14

Și eu, la rându-mi, m-am trudit În acest fel, căci am voit Ca să văd tot ce e sub soare – Tot ce se face – după care, Am judecat cu-nțelepciune Că totul e deșertăciune. Că tot ce este pe pământ E numai goană după vânt, E ceea ce am constatat.

Qohelet 1:2

Văd lipsă de înțelepciune – Totul e doar deșertăciune! E orice lucru, pieritor – Supus deșertăciunilor.

Psalmi 39:5

Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)

Iov 20:11

Cu sila. Va fi vlăguit, Iar oasele-i îmbătrânite Vor fi-n țărână-apoi, lungite.

Iov 13:26

De ce oare, mă chinuiești Doar cu dureri grele și amare? Vrei să mă pedepsești Tu oare, Acum – ajuns la bătrânețe – Pentru greșeli din tinerețe?

Psalmi 25:7

Mă iartă dar, când mai greșesc! Nu-Ți aminti, de-asemenea, Greșeli din tinerețea mea, Nici făr’delegi ce-am săvârșit. Adu-Ți aminte, negreșit, De mine-n îndurarea-Ți mare Și-n nesfârșita-Ți îndurare!

Proverbe 22:15

De inima copilului, Lipită-i nebunia lui; Nuiaua însă-l cercetează, Și astfel i-o îndepărtează.

Iov 11:12

Dar dimpotrivă, omu-ți spun Că are minte de nebun Și-asemenea este născut, Ca mânzul care l-a avut Măgarul cel sălbatic. Eu

Psalmi 39:6

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.