Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Qohelet 10:19 - Biblia în versuri 2014

19 Pentru petrecere-i făcut Ospățul. Vinul, am văzut Că, viața o înveselește Și că argintul dăruiește Toate acestea împreună, Celui care argint adună.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

19 Ospățul se face pentru veselie și vinul înveselește viața, dar argintul răspunde la toate.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Mesele unde se mănâncă, se fac pentru distracție; iar vinul este folosit pentru înveselirea vieții. Dar argintul rezolvă toate problemele.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Fac pâine pentru voioșie și vinul înveselește viața, iar argintul răspunde la toate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Ospățul este pentru râs și vinul înveselește viața, dar argintul răspunde la orice.

Gade chapit la Kopi




Qohelet 10:19
33 Referans Kwoze  

Vin îi mai dărui, totodată, Cu care se înviorează. Fața și-o înfrumusețează, Cu untdelemnul dat de Tine. Pâine îi dai, pentru a-și ține Inima tare-n pieptul lui.


Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.


După ce toate-am să le-adun, Eu, sufletului meu, îi spun: Ai bunătăți, câte voiești, Pentru mulți ani. Să te-odihnești, Mănâncă și te veselește! Iată, nimica nu-ți lipsește!”


Afară se-aud glasuri care Cer vin. Nu-i nici o desfătare


El este darnic cu cel care Aflat este în lipsă mare, Iar mila lui are să ție, De-acum și până-n veșnicie. Al său cap este înălțat, Fiind cu slavă-ncununat.


Toți ucenicii au găsit, Că este foarte potrivit, Ca fiecare, dintre ei, Să dea fraților lor Iudei, După putință, ajutor.


Mulți dintre ei – ogoarele; Alți-și vindeau averile, Iar banii erau împărțiți, După nevoi; și nelipsiți,


Un sfat, acuma, să vă dau: Cu-averi nedrepte, voi să știți, Prieteni, să vă dobândiți, Care, să vă primească-apoi, În corturi veșnice, când voi, Răpiți – de moarte – o să fiți.


Alături ei, era Ioana – Soața lui Cuza, cari fusese Ispravnic la Irod; mai merse Susana, iar alături ei, S-au mai aflat multe femei, Cari, pe Iisus, Îl însoțeau Și-L ajutau, precum puteau.


„De vrei să fii desăvârșit” – A zis Iisus, și l-a privit Adânc în ochi – „vinde ce ai, Și-apoi, tot, la săraci, să dai; Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! Asta poți face, pentru tine. Pe urmă, vino după Mine!”


Din gura peștelui ce-l prinzi Întâi, o rublă. S-o întinzi Celui cu darea, pentru Mine Și-asemenea și pentru tine.”


Dar plata și câștigul lui, Vor fi-nchinate Domnului. Averea astfel dobândită Nu va fi strânsă și păzită, Ci ea are să fie dată Pentru o hrană-mbelșugată Și pentru haine strălucite Ce au să fie folosite De toți locuitorii lui, Cari stau în fața Domnului.


Și am vorbit astfel, apoi: „Iată, pe frații voștri, noi – Știți bine – i-am răscumpărat, Căci pe la neamuri s-au aflat A fi vânduți. Deci fiecare, După puterea ce o are, Răscumpărat-a pe acei Care se dovedeau Iudei. Acum, voi iarăși încercați Să-i vindeți pe ai voștri frați? Și cui să-i vindeți, mai apoi, Căci vreți să-i cumpărați chiar voi?” Ei n-au putut ca să-mi răspundă, Vrând – de rușine – să se-ascundă Din față-mi. Eu le-am zis apoi:


Toți cei care – întâmplător – Se-aflaseră în jurul lor, Aur și-argint le-au dăruit, Averi și vite – negreșit – Precum și lucruri minunate. Pe lângă ele, au fost date Daruri de bună voie, care Făcute-au fost de fiecare.


David a spus: „Nu mă-nvoiesc! Al tău dar, nu pot să-l primesc! Ci vreau să cumpăr, de la tine, Totul, pe-argint! Așa e bine! Nu pot – și nu voiesc – să iau, Ca Domnului apoi să-I dau Jertfe pe cari le-am căpătat Și cari, nimic, nu m-au costat!”


În urmă, Absalom s-a dus, La slujitorii săi, și-a spus: „Luați cu toții seama bine Și să priviți, mereu, la mine! Amnon – la tunsul oilor – E așteptat, la Bal-Hațor. Când are să se veselească, Iar vinul o să-l amețească, Eu vă voi zice-atunci: „Săriți, Asupra lui, și îl loviți!” Grabnic atunci, veți sări voi Și îl veți omorî apoi. Să nu vă temeți, de nimic! Fiți tari, cu inimă, vă zic!”


Abigail l-a părăsit, Pe David și a revenit La casa lui Nabal, de-ndat’, Tocmai atunci când el a dat O masă celor ce-l slujesc – Ca un ospăț împărătesc. Vesel, Nabal se dovedea, Căci băutura-l amețea. Abigail, nimic, nu-i spuse, Despre tot ceea ce făcuse.


Vița răspunse: „Vreți ca eu Să-mi las, acuma, vinul meu Cari veselie a adus Și pentru Domnul Cel de Sus Și pentru oamenii ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Doar ca să vin să cârmuiesc Și peste voi să-mpărățesc?”


Iosif, atuncea, a cerut Slugii, la masă, să servească. Făcu așa, ca să primească – Atât mâncare, cât și vin – Mai mult decât toți, Beniamin. Și-ntr-adevăr, el a primit Mai mult, de cinci ori. Mulțumit, Iosif, cu-ai săi, a petrecut – Toți au mâncat și au băut.


Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Am hotărât să îndrăznesc, Cu vin, trupul să-mi veselesc În timp ce inima-mi voi pune La cârmă, cu înțelepciune, Și-n nebunie stăruiesc Până am să mă dumiresc Ce-i bine ca să facă, oare, Ai oamenilor fii, sub soare, În timpul vieții, pe pământ.


Samson, precum și al său tată, Au mers din nou, la acea fată. Când au ajuns la casa ei, Samson, după un obicei Pe cari cei tineri l-au avut, Un ospăț mare a ținut.


Gloata a petrecut din plin. A șaptea zi, vesel de vin, Ahașveroș a ordonat Să-i vină famenii de-ndat’. Șapte la număr, ei erau Și iată ce nume purtau: Întâi Mehuman și Bizta; Apoi Harbona, zis Bigta; Urmau Abagta și Zetar Și-n urmă Carcas. Așadar,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite