Qohelet 10:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Ale-nțeleptului cuvinte Plăcute sunt. Cel fără minte, Cu vorbele sale deșarte, Te va apropia de moarte.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Cuvintele gurii celui înțelept sunt plăcute, dar cel nesăbuit se face de rușine prin vorbirea sa.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Cuvintele pronunțate de gura înțeleptului sunt o delectare; dar nebunul ajunge să fie devorat chiar de buzele lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Cuvintele gurii celui înțelept sunt har, dar buzele celui nesimțit îl pierd.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Cuvintele din gura înțeleptului sunt plăcute; dar buzele nebunului îl înghit pe el însuși.

Qohelet 10:12 Referans Kwoze

Coloseni 4:6

Vorbirea voastră, așadar, Să aibă, totdeauna, har; Cu sare, ea să fie dreasă, Să fie o vorbire-aleasă Și-astfel, prin ea, să fiți în stare, Răspuns să dați, la fiecare.

Luca 4:22

De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?”

Proverbe 22:11

Omul cu inima curată, Multă bunăvoință-arată, Fiind al împăratului

Proverbe 15:2

Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.

Efeseni 4:29

Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.

Luca 19:22

Stăpânul zise-atunci: „Rob rău, Te judec, după gândul tău! Știai că-s aspru, că îți cer Ceea ce n-am pus și secer De unde nu am semănat.

Matei 12:35

Deci, omul bun are de scos, Din inimă, doar lucruri bune, Iar cel rău are să adune Doar răutăți. Răspunzător,

Proverbe 31:26

Înțelepciune răspândește În jur, atuncea când vorbește. Învățături plăcute are Pe limbă, pentru fiecare.

Proverbe 26:9

Ca spinul care-a înțepat Adânc, brațul unui om beat, Așa e vorba înțeleaptă Care, de la nebuni, se-așteaptă.

Proverbe 19:5

Martorul care a mințit, Are să fie pedepsit Pentru că toți aceia care Sânt mincinoși, nu au scăpare.

Proverbe 15:23

Omul e bucuros când poate, Singur, răspuns să dea, la toate; Și ce bună-i vorba rostită Tocmai la vremea potrivită.

Proverbe 12:18

Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.

Proverbe 10:10

Cine din ochi clipește, are Să dea pricini de întristare; Dacă nesocotit vorbește, Atunci singur se prăpădește.

Proverbe 10:8

O inimă-nțeleaptă are, Învățătură dobândește; Însă, singur se prăpădește Omul cu gura nestrunită.

Psalmi 140:9

Peste cei care mă-nconjor, Cadă nelegiuirea lor!

Psalmi 64:8

Limbile lor doar, negreșit, Căderea le-au pricinuit. Cei care-i văd, plini de mirare Clatină capul. Spaimă mare

Psalmi 37:30

Gura celui neprihănit Va răspândi înțelepciune, Iar limba sa, necontenit, Dreptate numai are-a spune.

Iov 16:5

V-aș mângâia-o doar cu gura? Simpla mișcare-a buzelor, Oare v-ar fi de ajutor, Durerea ca să vi-o aline?

2 Samuel 1:16

David, apoi, a cuvântat: „Sângele care s-a vărsat, Să cadă peste capul lui, Căci însuși gura omului Mărturisit-a despre el, Și l-a-nvinovățit astfel, Când spus-a: „Omorât-am eu, Pe cel ce-i uns, de Dumnezeu”!”

Qohelet 4:5

Brațele și le-ncrucișează Nebunul. Liniștit se-așează Mâncându-și însăși carnea lui.

Qohelet 9:17

Ale-nțeleptului cuvinte Sunt, pentru inimă și minte – În liniște de-s ascultate – Mai mult ca strigătele toate, Ale celui care răcnește Și-ntre nebuni împărățește.

Qohelet 12:11

Cuvintele-nțelepților Asemeni sunt boldurilor, Dar la un loc de-s rânduite, Cuie bătute-s folosite De un stăpân numai. Deci eu,

Qohelet 5:2

Nicicând dar, să nu te grăbești, Vorbe pripite să rostești Cumva-naintea Domnului, Căci El este în cerul Lui, În timp ce tu ești pe pământ.

Qohelet 5:6

Nu-ți lăsa gura, în păcat, Să te împingă și să spui Către trimisul Domnului: „Pripitu-m-am! Îmi e prea greu!” Să nu mânii pe Dumnezeu, Cumva, prin vorba gurii tale, Ca El să nu afle cu cale – Atunci când e înfuriat – Să nimicească ce-ai lucrat.