Qohelet 1:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Vântul suflă spre miazăzi; Se-ntoarce-apoi spre miazănoapte Cu ale palelor lui șoapte. ‘Napoi, revine peste fire, Veșnic făcând astă rotire.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Vântul se îndreaptă spre sud și apoi se întoarce spre nord. Vântul umblă de jur împrejur, rotindu-se, și revine mereu la traiectoria sa.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Vântul bate spre sud; apoi curenții de aer se întorc spre nord. Astfel, vântul deplasează mereu aerul; și curenții lui își reiau constant circuitul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord, se învârte și înconjoară și se întoarce vântul pe circuitul său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Vântul suflă spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotituri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Vântul merge spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte: se întoarce necurmat în mersul său și vântul se întoarce iarăși la ocolurile sale.

Qohelet 1:6 Referans Kwoze

Ioan 3:8

Tu, vântul, îl auzi vuind Și-l simți când bate, neștiind, De unde, el, spre tine-aleargă, Nici încotro are să meargă, Purtat pe aripi de văzduh; Așa-i și cel născut din Duh.”

Qohelet 11:5

Cum nu știi a vântului cale, Cum în pântecul mamei sale Nu știi cum oase i-au crescut Ființei care s-a născut, La fel n-ai să cunoști, mereu, Lucrările lui Dumnezeu.

Psalmi 107:29

Domnul, furtuna, a oprit Și valurile-a potolit.

Psalmi 107:25

Vânturi a pus, să sufle tare Și a iscat valuri în mare.

Iov 37:17

Știi de ce haina-ți se-ncălzește? Știi când pământul se-odihnește De vântul sudului? Cuprinzi

Iov 37:9

Noi știm că vijelia mare, Din miazăzi, mereu pornește; Din miazănoapte, ne lovește Frigul și vânturile, fața.

Matei 7:27

Casa. Ape s-au revărsat Furioase, vânturi au lovit În ea, încât, s-a prăbușit, Iar prăbușirea i-a fost mare.”

Matei 7:24

De-aceea, orice om cuminte, Ce-a auzit aste cuvinte Și le-a făcut, e-asemănat Cu-acela care și-a durat O casă, colo sus, pe stâncă.

Iona 1:4

Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.

Qohelet 1:7

Spre mare, râurile toate Se-ndreaptă. Apa lor nu poate Să umple a ei gură largă, Ci spre izvoare, iar, aleargă Din nou să curgă înspre mare.