Qohelet 1:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Și mie însumi mi-am vorbit: „Sporit-am în înțelepciune, Mai mult decât puteau s-adune Cei care-au fost încoronați ‘Naintea mea ca împărați, Peste Ierusalim.” Mereu, În minte adunat-am eu, Înțelepciune și știință.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁶ I-am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi-am mărit și mi-am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Mi-am zis: «Observ că mi-am mărit reputația și am progresat în înțelepciune mai mult decât toți cei care au existat la Ierusalim înaintea mea. Astfel, inima mea a beneficiat de mult mai multă înțelepciune și de cunoaștere.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Mi-am zis eu în inima mea: „Iată, eu am crescut și am adunat mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím și inima mea a văzut înmulțindu-se înțelepciunea și cunoașterea!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit și am întrecut în înțelepciune pe toți cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim și mintea mea a văzut multă înțelepciune și știință.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Am vorbit cu inima mea, zicând: lată am ajuns mare și am dobândit înțelepciune mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine peste Ierusalim și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință.

Qohelet 1:16 Referans Kwoze

Qohelet 2:9

Ajuns-am astfel, mult mai mare Decât cei cari m-au precedat. Înțelepciunea mi-am păstrat.

1 Regi 4:30

De Solomon, se poate spune Că întrecea-n înțelepciune, Înțelepciunea cea pe care Țara Egiptului o are, Precum și-a celor ce-au trăit În țările din Răsărit.

1 Regi 10:7

Până acuma, nu credeam Cuvintele ce le-auzeam – Pe seama ta – dar am venit Eu însumi și m-am dumirit Că veștile de mine-aflate Nu mi-au spus nici pe jumătate, Ce fel de lucruri ai făcut. Căci după cum eu am văzut, Pot liniștită-acum a spune Că ai mai multă-nțelepciune Și ai mai multă propășire, Decât e zvonul, peste fire, Cari despre tine s-a iscat.

Evrei 5:14

Să știți dar voi, că hrana tare, E numai pentru omul mare, Cari judecă și care poate – Deprins fiind – de a socoate, Întotdeauna-n gândul său, Ce este bine și ce-i rău.”

Psalmi 4:4

Cutremurați-vă! Vegheați! Vegheați să nu păcătuiți! În inimi, să vă repetați Lucrul acest când vă găsiți În patul vost’: tăceți apoi. (Oprire)

2 Cronici 2:12

Să fie binecuvântat, Mereu dar, Domnul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, Care-a făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Căci El, de David, S-a-ndurat Și-un înțelept fecior i-a dat, Care-și va face-o casă lui, Precum și-o casă, Domnului.

Daniel 4:30

Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”

Ieremia 22:14

Vai de cel care zice: „Iată, Am să-mi zidesc o casă mare, Cu multe-odăi încăpătoare.” Ferestre multe-apoi, îi face, O căptușește – cum îi place – Cu cedru și o zugrăvește În roșu, precum își dorește.”

Psalmi 77:6

Mă gândesc noaptea, la acele Care sunt cântecele mele. Cuget în inimă mereu. Pe gânduri cade duhul meu Și-nspăimântat mă-ntreb apoi:

2 Regi 5:20

Pe când se-ndepărtase bine, Ghehazi își zise în sine: „Stăpânul meu nu a primit Nimic din ce i-a dăruit Oșteanu-acela Sirian, Care, chemat este, Naman. Dar viu e Domnul Dumnezeu, Căci am să capăt, ceva, eu, Din a lui parte, negreșit.”

1 Regi 5:9

Iată cari este al meu plan: Avem să mergem în Liban, Ca să tăiem cedri. Apoi, La mare-i vom aduce noi Și-n plute o să îi legăm; Iar de la tine, așteptăm Ca să ne spui unde dorești Să ți-i trimitem. Când găsești Un loc ce este potrivit – Eu – plutele, am să-ți trimit, Cu ai mei oameni – se-nțelege – Ca ei apoi să le dezlege. În urmă, tu ai să le iei Și le vei duce unde vrei. În schimb, să îmi trimiți, aș vrea, Merinde, pentru casa mea.”

Qohelet 2:1

Am zis inimii mele: „Vreau, Din fericire să îți dau Să guști. Te-ncerc, cu veselie!” Acum însă, inima-mi știe Să judece cu-nțelepciune Că și-asta-i o deșertăciune.

Qohelet 2:15

Pe gânduri și m-am întrebat: „De-aceeași soartă voi avea Ca și nebunul, atuncea De ce am fost mai înțelept? Am vreun folos că sunt deștept?” Un gând a început a-mi spune: „Și-aceasta e deșertăciune.”

Qohelet 3:17

Atunci, în mine am zis eu: „Are să facă Dumnezeu O judecată și-i adună Pe buni, pe răi – toți împreună – Pentru că El a sorocit Un timp ce este potrivit Oricărui lucru – vreme-n care Răsplată, orice faptă-și are.”