Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 95:3 - Biblia în versuri 2014

3 Căci Domnul este Împărat Și Dumnezeu adevărat, Mai mare decât toți acei Care se cheamă dumnezei.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toți dumnezeii!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Pentru că Iahve este un Dumnezeu mare. El este un mare rege, superior tuturor zeilor!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Căci mare Dumnezeu este Domnul și mare rege peste toți zeii;

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toți dumnezeii.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare și un Împărat mare mai presus de toți dumnezeii.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 95:3
22 Referans Kwoze  

Vrednic de laudă-i, mereu, Căci mare este Dumnezeu. El este Cel mai de temut, Dintre cei care s-au văzut Precum că dumnezei le sânt, Popoarelor de pe pământ.


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


Știu că al nostru Domn e mare Și Se vădește Cel mai tare Și mai presus decât toți cei Care se cheamă dumnezei.


Tu, Cel Prea-Nalt ești Doamne Sfânt Peste întreg acest pământ! Ești mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei.


Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”


Pământu-I este așternut Picioarelor. Mă ascultați: Nu este bine să jurați Nici măcar pe Ierusalim, Căci e cetatea-n care știm Că este marele-mpărat.


Cel Prea Înalt e-nfricoșat Și pe pământ e Împărat


„Nici gând! Să fie blestemat Acela ce s-a arătat Înșelător, acela care – Deși în a lui turmă are Vite de parte bărbătească – Drept jertfă o să-I dăruiască Lui Dumnezeu, vita pe care O știe că beteșug are. Eu sunt un mare Împărat. Numele Meu e-nfricoșat Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


„Pe viața Mea!” – a cuvântat Cel care este Împărat, Acela care, după Nume, Drept Domn al oștilor e-n lume – „Ca și Taboru-n munți aflat, Ca și Carmelul înspumat Care înaintează-n mare, La fel atuncea va apare.


Voi, teamă, să nu arătați! De frică, să nu tremurați! Dar oare, Eu nu v-am făcut, Lucrul acest, de cunoscut, Cu multă vreme înainte, Ca să puteți lua aminte? Voi, martori, Îmi sunteți, mereu! Mai este un alt Dumnezeu? Mai este altcineva, încă? Nu! Nu cunosc, o altă Stâncă!”


Moabu-i nimicit acum Iar ale lui cetăți sunt fum. Întreaga-i tinerime, iată, S-a prăbușit înjunghiată, Așa precum a cuvântat Cel care este Împărat Iar Numele-I nepieritor Este de „Domn al oștilor”.”


Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.


Să nu fii dar, înspăimântat, Că Domnul Cel Înfricoșat – Cel cari îți este Dumnezeu – Cu tine, o să stea, mereu.


Ezra L-a binecuvântat Pe Dumnezeul lor Cel mare Și „Amin!”, zis-a fiecare, Ținându-și mâinile-nălțate, Către înalturi îndreptate. Cu toți – în urmă – s-au plecat Și Domnului s-au închinat.


Popoarele ni le supune Și-apoi sub tălpi, neamuri ne pune.


Suflet al meu, pe Dumnezeu, Să-L binecuvintezi mereu! Doamne, Tu ești Acela care Te-areți nemărginit de mare! În străluciri ești îmbrăcat Și-n măreție-nveșmântat!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite