Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 94:10 - Biblia în versuri 2014

10 Cel care e judecător Al tuturor neamurilor Și cari știință dăruiește, Gândiți voi că nu pedepsește?

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează națiunile, Cel Ce îl învață pe om cunoașterea?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Oare Cel care sancționează popoarele, nu va corecta (ce se face greșit) – tocmai El, care învață pe om cunoașterea?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Cel care învață neamurile oare nu pedepsește, el, care i-a dat omului [cunoașterea]?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Cel ce pedepsește neamurile s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Cel ce învață neamurile oare nu va pedepsi, el, care învață pe oameni cunoștința?

Gade chapit la Kopi




Psalmi 94:10
23 Referans Kwoze  

Unde e Domnul care știe, Învățătură, să ne dea, Mai multă decât pot avea Toate-ale lumii dobitoace, Și care să ne poată face Mai pricepuți în lumea Lui, Decât pasărea cerului?”


Aceste-nvățături, mereu, A fost doar bunul Dumnezeu, Căci numai El era-n măsură Să-i dea această-nvățătură.


Varsă urgia Ta cea mare Doar peste neamurile care Nu Te cunosc și peste lume Căci ea nu cheamă al Tău Nume. Aceste neamuri îl topesc Pe Iacov și îl nimicesc. Ele îi înghițesc ființa Și îi dărâmă locuința.”


Cu mâna Ta, ai izgonit Neamuri și-n urmă ai lovit Popoarele, căci i-ai adus Pe-ai noști’ părinți pe cari i-ai pus În locul lor. Ne-ai sprijinit Părinții și i-ai răsădit În astă țară minunată, După promisiunea dată.


Știți că-n vechime s-a tot zis, Iar, în proroci, se află scris: „Cu toții fi-vor învățați, De Dumnezeu”. Acum, aflați Că oricine L-a ascultat, Pe Tatăl Meu, și a luat Învățăturile Lui, vine, Ca să Mă caute, pe Mine.


Pământul, în a Ta urgie, Tu îl străbați. A Ta mânie, Peste popoare, năvălește Și neamurile le zdrobește.


Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești!


„Dintre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, pe voi Eu v-am ales. Pentru că astfel v-am cules Și pentru că Eu am văzut Ce multe rele ați făcut, Am să vă pedepsesc acum.


În rândurile tuturor Popoarelor neamurilor, Se va cunoaște slava Mea, Căci neamurile vor vedea Ce judecăți am să rostesc Și cum am să îi pedepsesc.


Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


Căci Domnul dă înțelepciune, Și-n al tău suflet o va pune. Din gura Lui iese știință, Pricepere și cunoștință.


Învață-mă-nțelegerea Și-asemenea priceperea Poruncilor ce le-ai lăsat, Ca să le cred, neîncetat


Domnul este înscăunat În veci de veci ca Împărat. Popoarele pământului – Care se află-n țara Lui – De către El, sunt nimicite.


Pedeapsă dai neamurilor, Iar numele au să le fie Șterse apoi, pentru vecie.


Spre a putea porni apoi, Cu neamurile, un război: Popoarele, să le lovească Și astfel să le pedepsească;


Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”


În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite