Psalmi 92:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Ai Tăi dușmani, toți sunt loviți Și pier. Cei răi sunt risipiți.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Căci iată-i pe dușmanii Tăi, Doamne. Iată, dușmanii Tăi pier! Sunt îndepărtați toți cei ce comit nelegiuiri!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Doamne, dușmanii Tăi – chiar ei – dispar! Toți aceia care comit nedreptatea, sunt eliminați!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ iar tu, Doamne, ești Preaînalt în veci!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Căci iată, Doamne, vrăjmașii Tăi, iată, vrăjmașii Tăi pier: toți cei ce fac răul sunt risipiți.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Căci iată, vrăjmașii tăi, Doamne, căci iată, vrăjmașii tăi vor fi pierduți; toți lucrătorii nelegiuirii vor fi risipiți.

Psalmi 92:9 Referans Kwoze

Psalmi 37:20

Cei răi cu toți-au să dispară – Dușmanii Domnului Ceresc, Precum pășunile-au să piară – Și ca un fum se risipesc.

Psalmi 89:10

Întreg Egiptul l-ai zdrobit – Ca pe un hoit – și-ai risipit Vrăjmașii prin puterea care Este în brațul Tău cel tare.

Luca 21:24

Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.

Luca 19:27

Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”

Matei 7:23

Atunci, am să le spun curat: „Nu vă cunosc și, niciodat’, Nu am putut a vă-nțelege! Plecați, toți cei fără de lege!”

Езекиел 5:12

A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.

Isaia 17:13

Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.

Psalmi 73:27

Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat.

Psalmi 68:30

Fiara din trestii, înfricată, Precum și-a taurilor ceată Având alăturea de ei Pe ai popoarelor viței, Calcă-n picioare pe cel care, Plăcerea, în argint, își are. Popoarele care iubesc Războaiale, se risipesc!

Psalmi 59:11

Să nu-i ucizi – ca să asculte Al meu popor și să nu uite – Ci fă-i doar să se pribegească Și-n urmă să se prăbușească. Doboară-i Tu, căci Dumnezeu Și scut ești – pentru noi – mereu!

Psalmi 1:4

Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.

Judecători 5:31

Așa să piară toți cei răi, O Doamne, toți vrăjmașii Tăi! Însă acei ce Te iubesc, Ca soarele se dovedesc, Când peste-naltul cerului Se-arată, în puterea lui.” Țara a căpătat odihnă, În patruzeci de ani de tihnă.

Deuteronom 28:64

Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.

Numeri 10:35

Chivotul, când pleca la drum, Moise zicea: „Scoală-Te-acum Doamne și, pe dușmanii Tăi, Împrăștie-i! Să fugă, fă-i, Pe cei ce Te urăsc, din cale Și dinaintea Feței Tale!”

Levitic 26:33

Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.

Psalmi 97:9

Tu, Cel Prea-Nalt ești Doamne Sfânt Peste întreg acest pământ! Ești mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei.

Psalmi 102:13

Te vei scula de pe-al Tău tron, Ca să ai milă de Sion, Căci este vremea potrivită Pentru-ndurarea hărăzită,

Psalmi 102:25

Acest pământ – cum e știut – Tu, în vechime, l-ai făcut, Iar cerurile – negreșit – Mâinile Tale le-au urzit.