Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 91:1 - Biblia în versuri 2014

1 Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Cel ce locuiește la adăpostul Celui Preaînalt se odihnește la umbra Celui Atotputernic.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Cel care locuiește la adăpostul Celui Foarte Înalt, se odihnește la umbra Celui Omnipotent.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cel care locuiește la adăpostul Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Cel ce locuiește în locul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne sub umbra Celui Atotputernic.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 91:1
22 Referans Kwoze  

Tu îmi ești, Doamne, ocrotire Și cu cântări de izbăvire Mă înconjori, pentru că poți, Din mari necazuri să mă scoți. (Oprire)


În zilele necazului, Eu, în coliba Domnului, Am să mă aflu ocrotit, Căci am să fiu adăpostit Sub acoperământul Său. N-o să m-ajungă nici un rău, Căci pe o stâncă – negreșit – De El voi fi adăpostit.


Doamne, nicicând nu voi uita Ce scumpă-i bunătatea Ta! Sub ale Tale-aripi, găsesc Un loc unde se-adăpostesc Ai oamenilor fii. Apoi,


Ca pe a ochilor lumină, Păzește-mă și fă să vină Asupră-mi ocrotirea Ta, Căci adăpost îmi voi căta La umbra aripilor Tale,


Tu să-i ascunzi, găsești cu cale, La adăpostul Feței Tale, De toți cei care-i prigonesc, De limbile ce clevetesc. Un adăpost ei au găsit, Căci al Tăui cort i-a ocrotit.


Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.


De El, mereu, vei fi păzit: E umbra ta, care veghează Pe mâna-ți dreaptă. Ești ferit,


Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.


Doamne, din neam în neam ai fost Al nostru loc de adăpost.


Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.


Acela ce ne-a fost suflare A vieții – unsul cel pe care Îl avea Domnul – înadins, În gropile lor a fost prins. Prins a ajuns să fie el, Cu toate că ziceam astfel: „La umbră, sub ale lui ramuri, O să trăim noi, printre neamuri.”


Dar eu, în Casa Domnului, Mă-ncred în bunătatea Lui. Precum măslinul verde, eu Voi fi, stând lângă Dumnezeu.


El va trăi în fericire, Și-ai săi urmași, în stăpânire, Țara o vor avea, mereu.


„Iubitul meu e-asemenea Cu pomul falnic ce-a crescut Și într-un măr s-a prefăcut, Printre copacii cei pe care Pe-al ei cuprins, pădurea-l are. Cu mărul, îl aseamăn eu, Printre ceilalți tineri, mereu. Cu drag, la umbra lui eu stau Și-apoi din roadele lui iau, Căci pentru cerul gurii mele, Întotdeauna dulci, sunt ele.


Astfel, la oamenii acei, Du-te și spune despre ei: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn precum și Dumnezeu: „Chiar dacă-i țin îndepărtați Și printre neamuri răsfirați – În diferite țări – se cheamă Că totuși, Eu – de bună seamă – Un timp, drept Templu le-am slujit În țara-n care au venit.”


Atuncea, pe acest pământ, El vă va fi un locaș sfânt, Dar și piatră de poticnire Și stâncă de păcătuire A caselor cele pe care Neamul lui Israel le are! Un laț, astfel, El o să fie Și-asemenea o cursă vie, Pentru cei care se vădesc Că în Ierusalim sosesc!


Când auzit-a vorba lor, Spinul le-a spus copacilor: „Dacă mă vreți, cu-adevărat, Să fiu al vostru împărat, Atuncea vreau ca să veniți Cu toți și să v-adăpostiți La umbra mea! Altfel, pe loc, Din spin să izbucnească foc, Să-i mistuie, cu para lui, Pe toți cedrii Libanului!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite