Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 90:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ca pe un vis i-ai măturat, Când zorile s-au arătat. Asemenea ierbii, ei sânt, Ce încolțește pe pământ.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineața.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Tu îi mături pe oameni; și ei devin ca un vis. Oamenii sunt ca iarba care răsare dimineața.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Îi iei ca un șuvoi; sunt ca un vis;

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Îi mături ca un vis: dimineața sunt ca iarba, care încolțește iarăși:

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Îi iei ca un șuvoi; sunt ca un somn, — dimineața sunt ca iarba care crește.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 90:5
16 Referans Kwoze  

Un glas a zis: „Strigă, mereu!” „Dar, ce anume, să strig eu?” – Am îndrăznit, de-am întrebat. Glasul, atunci, a cuvântat: „Asemeni ierbii, toate sânt Făpturile de pe pământ. Ca florile câmpiilor, Este și strălucirea lor.


Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.


Ca visul ce s-a destrămat La deșteptare, tot la fel, Cel rău, de Domnu-i lepădat, Când se deșteaptă, din somn, El.


Cel care nu este cruțat, De pe pământ fiind luat ‘Naintea vremii – și-a ținut Atât cât, apă, a avut Pârâul, de pământ sorbit?


Precum un vis, el o să zboare Și vor pieri ale lui șoapte Ca și vedenia de noapte.


Corăbii iuți, ele-au trecut, Vulturi căzând din zborul lor Peste uimirea prăzilor.


Și astfel, tot ce-i muritor, De dimineață, e lovit, Iar până-n seară-i nimicit Și va pieri. Când se sfârșește Din lume, nu-și mai amintește Nimeni, de el, căci e uitat.


Iar locuința mi-e luată, Căci de la mine e mutată, Precum coliba cea pe care, La stână, un păstor o are. Îmi simt al vieții fir tăiat, De parcă m-a îndepărtat Un țesător, din pânza lui. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.


Până în zori, am tot strigat; Precum un leu, m-a atacat Și a zdrobit oasele mele, De n-a rămas nimic din ele! Scăpare – pentru mine – nu-i. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.


Iată că iarba se usucă, Iar floarea ei este pe ducă Și cade-ndată, la pământ, Când trece al Domnului vânt.” E drept, este acest popor, Precum iarba câmpiilor:


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite