Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 87:4 - Biblia în versuri 2014

4 Egiptul Eu îl pomenesc Și Babilonul, printre cei Care sunt cunoscuți ai Mei. Iată că țara cea pe care Neamul de Filisteni o are – Cu Tirul de asemenea, Precum și Etiopia – Se dovedesc că „s-au născut În al Sionului ținut”.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Voi aminti Rahabul și Babilonul ca fiind printre cei ce Mă cunosc. Iată, despre Filistia și Tyr, alături de Cuș, se zice: „Acesta s-a născut acolo!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 „Printre cei care Mă cunosc, voi aminti Rahabul și Babilonul. Acest lucru se întâmplă chiar și în Filistia, în Tir și în Cuș. Și voi zice: «Aceștia au fost născuți acolo(, în Sion)!»”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Voi aminti de Raháb și de Babilón printre cei care mă cunosc; iată, filisténii, Tírul și Etiópia s-au născut acolo!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Eu pomenesc Egiptul și Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, țara filistenilor, Tirul, cu Etiopia „în Sion s-au născut”,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Voi pomeni Egiptul și Babilonul printre cei ce mă cunosc. Iată Filistia și Tirul cu Etiopia: acesta acolo s‐a născut.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 87:4
25 Referans Kwoze  

Atuncea, fiica Tirului, Precum și cele mai bogate Cari în popor vor fi aflate, Să cumpere – vor căuta – Mereu, bunăvoința ta.


Vin din Egipt aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Iar Etiopia își ține Mâinile-ntinse-atunci când vine Și-aleargă către Dumnezeu.


Întreg Egiptul l-ai zdrobit – Ca pe un hoit – și-ai risipit Vrăjmașii prin puterea care Este în brațul Tău cel tare.


Nu-Și trage mâna, ci mereu, Cei cari mândriei îi slujesc, Sub El se-apleacă. Să-ndrăznesc


El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.


Pe fruntea ei, ceva scria, Iar scrisu-acela se vădea A fi o taină. Cu mirare, Citit-am: „Babilonul mare, Cari este mama curvelor, Precum și-a spurcăciunilor De pe pământ. Am observat


Filip, pe dată, s-a sculat – Cum i s-a spus – și a plecat. Pe drum, un famen, a găsit – Un Etiopian – venit De la Ierusalim, căci el Fusese în orașu-acel, Să se închine, precum cere Al său crez. El avea putere, La-mpărăteasa ce domnea, Atunci, în Etiopia, Care, Candace, s-a numit.


Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”


Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Cei ce-n Țoan vor stăpâni, Atuncea vor înebuni, Iar sfetnicii cei înțelepți – Cari se vădeau cei mai deștepți, Din slujba Faraonului – Au să își piardă-n fața lui Înțelepciunea arătată Și proști vor fi ei, dintr-odată. „Dar oare, cum de îndrăzniți, Lui Faraon să îi vorbiți Și să îi spuneți mai apoi: „Fii de-nțelepți doar, suntem noi, Venind din vechii împărați Ce-au fost aici încoronați!”?”


Pe malurile râului Din țara Babilonului, Șezut-am noi și-amar plângeam, Când de Sion ne aminteam.


Spre linia lui Israel, Se duse Filisteanu-acel, Iar când, în vale, s-a oprit, În felu-acesta, a vorbit: „De ce, în șiruri de război, V-ați așezat, acuma, voi? Nu sunt eu, oare, Filistean? Acum, alegeți un oștean Dintre cei care îl slujesc Pe Saul, pentru că voiesc Să-l chem, cu mine, a lupta. Să vină a mă înfrunta – Dacă tărie are-n el –


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite