Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 84:7 - Biblia în versuri 2014

7 Merg, din putere în putere, Oameni-acești, iar când se cere, Vor sta în fața Domnului, Pe muntele Sionului.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Forța lor crește mereu; și vin înaintea lui Dumnezeu, în Sion.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Trecând prin Valea Plângerii, o preschimbă în izvor și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Ei merg din putere în putere, se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 84:7
20 Referans Kwoze  

Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Dar cei care și-au așezat Nădejdea-n Domnul, își sporesc Puterea și o înnoiesc. Apoi, precum un vultur zboară. La fel ca și o căprioară, Aleargă și nu obosesc. Umblă, însă nu ostenesc.”


Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”


Totuși, neprihănitu-a stat Pe calea sa, înfipt și tare, Iar cel cari mâini curate are, Se întărește și mai mult.


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Trimite-mi Doamne, negreșit, Lumina Ta și fă să vie, Acum, a Ta credincioșie, Care să mă călăuzească Și ne-ncetat să mă-nsoțească În drumul meu, pe a Ta cale, Către locașurile Tale Și către muntele Tău sfânt!


Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,


După ce-am să vă pregătesc Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc, Cu Mine-acolo, să vă iau, Să fiți, unde Eu am să stau.


Iar noi, cu toții, am primit, Din plinul Său, necontenit, Când a dat – tuturor – în dar, Din harul Său, har după har.


Căci după Tine însetează Sufletul meu, vrând să Te vază, Că Tu ești Dumnezeu Cel viu, Așa după cum bine știu. Când oare, mă voi arăta – O, Doamne – înaintea Ta?


El taie orișice mlădiță, Neroditoare, de pe viță. Însă, mlădița ce rodește, Tatăl, mereu, o curățește, Ca să rodească, ne-ncetat.


Are să vină ziua când Străjerii vor porni, strigând, Prin muntele lui Efraim: „Hai, în Sion să ne suim, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!


Pe urma lor, venim și noi, Cei cari vom fi rămas apoi, În viață, și vom fi răpiți, Toți, împreună – înfrățiți – Ca, în văzduh, să-l așteptăm, Pe Domnul – să-L întâmpinăm, Când, din înalturi, o să vie, Cu El, să fim, pentru vecie.


Că El nu vrea să pierd, nimic, Din ce Mi-a dat ca să păstrez, Ci vrea doar, să îl înviez, Când va fi ziua de apoi.


În urmă, toți aceia care Vor rămânea, dintre popoare, Au să se-ndrepte către voi, Căci la Ierusalim, apoi – An după an – ei au să vină Ca împreună toți să țină A corturilor sărbătoare Și să-I aducă închinare Celui care e așezat Pe scaunul de împărat, Drept Împărat al tuturor, Precum și Domn al oștilor.


Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”


Au căutat doi turturei, Sau chiar doi pui de porumbei, Pe care-apoi, să îi jertfească Și, astfel, Legea, să-mplinească.


Ale Ierusalimului Ziduri și porți, când le zăresc, Picioarele mi se opresc!


De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,


Ele și întreg dealul Meu Ajunge-vor a fi, mereu, O pricină nespus de mare, Numai de binecuvântare. La vremea potrivită-apoi, Mereu, le voi trimite ploi, Iar ploaia ce le va fi dată E ploaie binecuvântată!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite