Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 84:11 - Biblia în versuri 2014

11 Al nostru Domn și Dumnezeu, Soare și scut este mereu. Domnul aduce îndurare Și slavă, pentru fiecare, Căci de nimic nu e lipsit Cel care e neprihănit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Căci Domnul Dumnezeu este soare și scut; El arată bunăvoință și oferă glorie. Nu lipsește de niciun bine pe cei ce umblă cu integritate.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Dumnezeul care se numește Iahve, este soare și scut. El oferă milă și glorie; și nu lipsește de (niciun) bine pe cei care își trăiesc viața în integritate.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Căci mai bună este o zi în curțile tale decât o mie [în altă parte]; prefer să stau în pragul casei Dum nezeului meu decât să locuiesc în corturile celor nelegiuiți.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut; Domnul va da har și slavă, nu va opri niciun bine de la cei ce umblă în neprihănire.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 84:11
29 Referans Kwoze  

El izbăvește și păziți Sunt toți acei neprihăniți. El scut îi este, pe vecie, Celui ce-n nevinovăție Umblă mereu. El ocrotește


Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.


Pentru a voastră trebuință, El să arete-ngăduință Și să-ngrijească, precum știe, După nespusa-I bogăție, În slava Sa, în ceruri, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus.


Domnul o să ne fericească Și-al nost’ pământ o să rodească.


Cui îi este neprihănită Purtarea, umblă fără teamă; Însă cel rău, bage de seamă Că apucând pe căi sucite Care îi par a fi ferite Voind ca să îi dea ocol Dreptății, se va da de gol.


Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.


Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei


Dar Doamne, Tu ești scutul meu! Tu îmi ești slava, Tu ești Cel Care-mi salți capul, ne-ncetat. La Domnul strig, oriunde sânt;


După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului, din zări, Pân’ la Avram veni, de sus, Și-ntr-o vedenie i-a spus: „Avrame! Nu te-nspăimânta! Sunt scutul tău. Răsplata ta, În fața Mea, e foarte mare.”


„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.


Cine umblă-n neprihănire, Își dobândește mântuire; Dar cine, pe căi strâmbe, merge, Acela, groapa, își alege.


Domnul este a mea lumină Și mântuirea cea divină: De cine mă voi teme eu? Când viața-mi sprijină, mereu, Cine, ce va putea, să-mi zică? De cine, voi avea eu, frică?


Încredințat sunt eu apoi, Căci Cel care-a-nceput, în voi, Să desfășoare-astă lucrare, Acela și putere are, Să o-mplinească, ne-ndoios, Până în ziua lui Hristos.


Acela care are știre Să umble în neprihănire, Acela care-n viața lui, Face doar voia Domnului, Acela care s-a vădit Că adevăr doar a rostit.


Iar noi, cu toții, am primit, Din plinul Său, necontenit, Când a dat – tuturor – în dar, Din harul Său, har după har.


Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi,


Pe Tine Doamne, Te-am făcut Loc de scăpare și-al meu scut. A mea încredere va sta Doar în făgăduința Ta.


Mai mare preț o să culeagă Săracul cel neprihănit, Decât bogatul ce-a pășit Pe-o cale strâmbă și urâtă.


„Tu, casă a lui Iacov, oare, Se-arată Domnul a fi tare Grăbit, să-Și verse-a Lui mânie? Așa îți pare El, să fie? Gândești – cumva – că în ăst fel Voiește să lucreze El?” Prielnic e cuvântul Meu, Aceluia care, mereu, Își stăpânește a lui fire Și umblă în neprihănire.


Când i-am văzut, cum s-au purtat, Că nu țin adevărul care A noastră Evanghelie-l are Și că nu umblă drept, m-am dus, La Chifa-n grabă, și i-am spus, Față de toți: „Vreau să-ntreb eu, Că dacă tu, cari ești Iudeu, Ca Neamurile-acum trăiești, Pe ele, cum de le silești Să nu trăiască-n felul lor, Ci în cel al Iudeilor?”


Tu Doamne, care Te-ai făcut – Necontenit – al nostru scut, Privește spre fața celui Cari este uns al Domnului!


Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”


Orice ființă omenească Venind în lume-i luminată, De raza Ei, adevărată.


Iată-i pe domni-aceia cari, Peste popoare, sunt mai mari, S-au strâns cu neamul cel pe care Domnul lui Avraam îl are. Căci ale Domnului, doar, sânt Orșice scut de pe pământ. Mai sus de toți, El se găsește Și Cel mai ‘nalt Se dovedește.


Așa cum v-am mai arătat, Ei n-au să aibă-n stăpânire – Printre-ai lor frați – vreo moștenire, Pentru că Domnul Dumnezeu E moștenirea lor, mereu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite