11 De-asemenea, celor pe cari Îi au aceștia, drept mai mari, Fă-le la fel ca lui Oreb Sau cum i-ai făcut lui Zeeb. Fă cum făcut-ai tuturor, Cari fost-au domnitori ai lor, Sau cum Zebah a pătimit, Ori cum Țalmuna a pățit!
11 Fă să se întâmple cu oamenii lor bogați ce s-a întâmplat cu Oreb și cu Zeeb. Comportă-Te cu prinții lor exact cum ai procedat cu Zebah și cu Țalmuna;
Pe două căpetenii care, În frunte, Madian le are, Mâna au pus: primu-i Oreb, Iar cel de-al doilea e Zeeb. La stânca lui Oreb, apoi, Și la al lui Zeb teasc, cei doi Au fost uciși. Li s-au tăiat – Acolo – capetele-ndat’, Și-au fost trimise, negreșit, La Ghedeon, care oprit Era, dincolo de Iordan Și îl pândea pe Madian.
Iar hoitul acelei femei, Va fi ca și gunoiul care E aruncat peste ogoare, Încât, lumea ce se adună, Nu va putea ca să mai spună – Atuncea când o vor vedea – Că „Izabela este ea”.”
Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.