Psalmi 8:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ „Ce-i omul? Ce însemnătate Poate acesta a avea? Dar al său fiu”, mă-ntreb cu teamă, „Cine o fi, ce poate-avea, Încât să iei Tu, la el, seamă?”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴ Ce este omul, ca să-Ți amintești de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Oare ce este omul, ca să îți amintești de el și fiul omului ca să îl iei în considerare?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Când privesc cerurile tale, lucrările mâinilor tale, luna și stelele pe care le-ai stabilit,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Ce este omul, ca să‐ți amintești de el și fiul omului, ca să‐l cercetezi pe el?

Psalmi 8:4 Referans Kwoze

Psalmi 144:3

Doamne, ce-i omul? Ce e el, Încât să ții seamă de el? Ce este fiul omului, Ca să Te pleci asupra lui?

Iov 7:17

Mi-e viața. Ce e omul oare, Să-Ți pese-atât de mult de el,

Psalmi 146:3

Nădejdea să vă așezați În oamenii aceia cari Se dovedesc a fi mai mari. În fiii oamenilor, voi Să nu nădăjduiți apoi, Căci la ei nu e ajutor.

2 Cronici 6:18

Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic, De-această casă, eu? Nimic!

Luca 1:68

„Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat!

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Psalmi 80:17

Găsește Doamne-acum, o cale Ca peste fiul dreptei Tale Să se așeze mâna Ta Și fă-o ca să poată sta Asupra fiului pe care Omul ales de Tine-l are!

Iov 25:6

Atuncea, mai puțin cu-atât Omul – biet vierme amărât – Cu al său fiu – tot muritor Și-asemeni lui, un viermișor – Curat nu are ca să fie, Azi, sau în vremea ce-o să vie!”

Isaia 51:12

Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,

Psalmi 106:4

Aminte să-Ți aduci, mereu, De mine și dă-mi ajutor, Căci Tu ești bun cu-al Tău popor. Doamne, arată-mi dar, și mie,

Geneza 21:1

Când Dumnezeu și-a amintit De ceea ce-a făgăduit El Sarei, vorba Și-a ținut

Isaia 40:17

Popoarele de pe pământ, Ca un nimic, ‘nainte-I sânt. Nimicnicie se vădesc, Deșertăciuni se dovedesc.

Luca 19:44

Au să te pună la pământ, Pe tine și pe cei ce sânt Copii ai tăi; n-o să-ți rămâie Piatră pe piatră-n temelie, Căci n-ai știut tu, niciodată, Ziua când fosta-i cercetată.”

Езекиел 8:15

În urmă, zise glasul Lui: „Văzut-ai, fiu al omului? Dar ai să vezi urâciuni cari Se vor vădi cu mult mai mari!”

Psalmi 4:2

Iar fii ai oamenilor, voi Să-mi spuneți cât voi mai vedea Batjocorită, în noroi, Că-i a mea slavă? Până când Deșertăciunea o iubiți, După minciuni doar, alergând? (Oprire)

Exodul 4:31

Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.

1 Petru 2:12

Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.

Geneza 1:1

La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul.

Geneza 1:14

În ziua ce-a urmat – în zori – Domnul a zis: „Luminători, Astăzi, pe cer, voi împărți. Ei ziua o vor despărți De noapte; vremi vor arăta, Ani, zile. Cât pe cer vor sta,

Geneza 19:35

Pe Lot, din nou, l-au amețit Cu vin, încât nu a simțit Când cea mai mică s-a culcat Cu el, și nici când a plecat.

Psalmi 19:2

Despre lucrarea Domnului, Ziua ce-n asfințit apune, La următoarea îi va spune.

Psalmi 96:5

Toți dumnezeii cei avuți De către neamuri, sunt făcuți De mâini și, idoli se vădesc, Dar Dumnezeul nost’ Ceresc E Dumnezeu adevărat, Căci cerurile le-a creat.

Psalmi 136:5

Să-L lăudați pe Dumnezeu, Pentru că numai El, mereu, Se-arată a fi priceput Căci cerurile le-a făcut, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!

Psalmi 136:9

Pe-Acela care a putut, Lună și stele de-a făcut, Pe cer le-a pus, ca să vegheze Și noaptea să o lumineze, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!