Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 78:13 - Biblia în versuri 2014

13 Marea a despicat-o El, Un drum făcându-le astfel, Iar apele s-au adunat Și ca un zid în jur le-au stat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 A despărțit marea și i-a trecut prin ea, ridicând apele să stea ca un zid.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 El a despărțit marea și i-a trecut prin ea, făcând apele să stea ca un zid.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 A despicat marea și i-a făcut să treacă prin ea și a ridicat apele ca un dig.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 A despărțit marea și le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 A despicat marea și i‐a trecut prin ea; și a făcut să stea apele ca o grămadă;

Gade chapit la Kopi




Psalmi 78:13
15 Referans Kwoze  

Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,


Apa a fost învolburată, A Tale nări când au suflat: S-a-ngrămădit, s-a ridicat Și ca un zid – de netrecut – Talazurile s-au făcut. Valuri, apoi, în largul zării, S-au închegat, pe-ntinsul mării.


Din apa mării a făcut Pământ uscat și s-a trecut Cu pasul, apa râului. Când am văzut minunea Lui, Cu toții, noi ne-am bucurat.


Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.


Pe caii Tăi, Tu Te-ai urcat Și-alergi pe spuma apelor Și peste apa mărilor.


Unde-i Cel ce-i călăuzea Prin valuri și îi conducea, Ca pe un cal, pe-un drum ales, Fără de pietre, pe un șes?”


O flacără nimicitoare Și o durere arzătoare Simt cum, adânc în mine, taie Și-mi mistuie din măruntaie, Încât în carne-mi – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos.


Încât poporul a pășit, Prin albie, ca pe uscat. Israel a înaintat, În timp ce apele-l vegheau, Căci ca un zid se înălțau, La dreapta și la stânga lui.


În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.


Când preoții au să pătrundă, Cu talpa, în a apei undă, Purtând chivotul Domnului – Al Domnului pământului – Iordanul vă va face drum, Prin albie. Veți vedea cum, Apele lui învolburate, În două, fi-vor despicate, Iar apele de sus vor sta, Grămadă, și vor aștepta.”


Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite