Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 77:8 - Biblia în versuri 2014

8 E gata a Lui bunătate? Făgăduințele lăsate, De El, acum s-au risipit Și pe vecie au pierit?

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Oare Și-a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Oare Și-a oprit bunătatea pentru totdeauna? Oare Și-a anulat El promisiunea din generație în generație?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, nu va mai fi niciodată binevoitor [față de noi]?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 A încetat îndurarea sa pentru totdeauna? S‐a isprăvit cuvântul său din neam în neam?

Gade chapit la Kopi




Psalmi 77:8
11 Referans Kwoze  

Nici o întârziere nu-i, În ce urmează-a fi-mplinit, Din ceea ce-a făgăduit, Căci nu-ntârzie niciodată – Precum cred unii – ci arată Doar îndelunga Lui răbdare, Avută pentru fiecare. El vrea, ca nimeni să nu piară – Nimeni să nu rămână-afară – Dorind ca orișice ființă Să vină către pocăință.


„Aceasta, însă, nu-nsemnează, Acum, că se înfățișează Cuvântul, de la Dumnezeu, Fără putere. Vă spun eu Că nu toți cei cari, bunăoară, Din Israel ni se pogoară, Ne dovedesc, în acest fel, Că-ntradevăr sunt Israel.


Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?


Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.


De ce nu-mi încetează, oare, Această suferință mare? De ce îmi e așa de greu? De ce mă ustură, mereu, Rana aceasta înfocată Și nu poate fi vindecată? Doamne, acum, te-ntreb pe Tine: Oare să fii Tu pentru mine, Asemenea unui izvor Ce se vădește-nșelător, A căruia apă a secat?”


Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.


Va trebui ca să murim Și-asemeni apelor să fim Care sunt pe pământ vărsate Și nu se-adună, împărate. Ascultă dar, de sfatul meu: Află că Domnul Dumnezeu Nu caută, viața, s-o ia, Ci mai degrabă, Domnul vrea Ca omul care a fugit Să nu rămână izgonit, Din fața Lui. De-am cutezat


Când va scăpa sufletul meu, De griji, și când, inima mea, Necazuri, nu va mai avea? Până când oare, să port frică De-al meu dușman, cari se ridică În contra mea, neîncetat?


Doamne de ce, mă-ntreb într-una, Ne lepezi pentru totdeauna? De ce Te mânii Doamne – spune – Pe turma de pe-a Ta pășune?


N-ai să ne-nviorezi apoi, Ca să ne bucurăm și noi Că ești al nostru Dumnezeu?


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite