Psalmi 74:3 - Biblia în versuri 2014

³ Te-ndreaptă, spre acest loc care E pustiit, fără curmare! A pustiit al nost’ vrăjmaș, Totul, în sfântul Tău locaș.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ Îndreaptă-Ți pașii spre aceste ruine veșnice, unde dușmanul a distrus totul în Lăcașul cel sfânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Orientează-Ți pașii spre aceste ruine eterne, unde dușmanul a distrus totul în sfântul sanctuar!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Îndreaptă-ți pașii spre aceste ruine fără sfârșit, dușmanul a devastat totul în sanctuarul tău!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Ridică‐ți picioarele spre pustiirile veșnice, tot răul pe care l‐a făcut vrăjmașul în sfântul tău locaș.

Psalmi 74:3 Referans Kwoze

Daniel 9:17

Doamne, al nostru Dumnezeu, Ascultă ruga ce-ți fac eu: Pentru iubirea Ta cerească, Fă Doamne ca să strălucească Lumina Feței Tale iară, La fel ca și odinioară, Peste Locașul sfânt vădit Că astăzi este părăsit!

Plângerile 1:10

Asupritorul și-a întins Mâna și astfel a cuprins Tot ceea ce se dovedea Că mai de preț și scump avea. Ba încă, a mai văzut cum, La sfântul său Locaș, acum, Neamuri s-au strâns și-au cutezat, În el apoi să fi intrat, Deși Tu n-ai îngăduit Lucrul acest, ci-ai poruncit Ca să nu intre nimenea Și-n adunarea Ta să stea!

Psalmi 79:1

O, Doamne, iată au venit Mari neamuri și au năvălit În partea Ta de moștenire. S-au adunat de peste fire, Și-au pângărit locașul sfânt. Ierusalimul, la pământ, L-au culcat ele. L-au făcut Morman de pietre. Am văzut

Luca 21:24

Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.

Marcu 11:17

„Nu știți ce, în Scripturi, se spune? „O casă, pentru rugăciune, E casa Mea – e un loc sfânt, Al tuturor, de pe pământ. Dar voi sunteți aceia cari, O peșteră, pentru tâlhari, Din ea, acuma, ați făcut!”

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”

Miheia 1:3

Iată că Domnul a ieșit, Acum, din locuința Lui Și din înaltul cerului, El se pogoară pe pământ, Iar pe-nălțimile ce sânt Pe a lui față, El pășește!

Daniel 11:31

O oaste, va trimite el, Spurcând Locașul sfânt astfel Și cetățuia, totodată. Va face, jertfa necurmată Să înceteze și va pune A pustiirii urâciune, În loc. O să se folosească De lingușiri, s-ademenească Pe cei cari, împotrivă, sânt, Căci rupt-au legământul sfânt.

Daniel 9:27

Cu mulți care atuncea sânt, El o să facă legământ. Trainic, acesta o să fie Și-o săptămână o să ție. Când timpul are să arate Că săptămâna-i jumătate, Va face să-nceteze-ndată Jertfa menită a fi dată, Precum și daru-acela care Este adus pentru mâncare. Pe-aripa urâciunilor Care e a idolilor, Va veni unul cari vădește Precum că numai pustiește, Până prăpădul stabilit Cade peste cel pustiit.”

Ieremia 52:13

El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.

Isaia 61:4

„Ei au ca să zidească, iară, Vechile dărmături din țară, Căci năruirile uitate Vor fi, atunci, iar ridicate Și astfel fi-vor înnoite Cetățile ce-s pustiite Cari părăsite au rămas, Din neam în neam, până-n ăst ceas.

Isaia 25:10

Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.

Isaia 10:6

Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.

Psalmi 44:26

Te scoală Doamne, nu mai sta! Ne scapă-n bunătatea Ta!

Psalmi 44:23

Doamne trezește-Te, de-ndată! De ce dormi? Fața Îți arată! Trezește-Te! Milă să-Ți fie! Să nu ne lepezi pe vecie!

Neemia 2:13

Prin poarta văii am trecut Și spre izvorul cunoscut Drept „al balaurului”, eu M-am îndreptat. În gândul meu, Am hotărât să plec apoi, Spre porțile dinspre gunoi. Priveam, atent, către cetate La zidurile dărâmate Și porțile ei năruite Care, de foc, sunt mistuite.

Neemia 2:3

Și i-am răspuns, înspăimântat: „Trăiască marele-mpărat, De-acum și până-n veșnicie! Cum ar putea ca să nu fie Obrajii mei, plini de-ntristare, Dacă cetatea cea în care Își au mormântul toți acei Care au fost părinții mei, E dărâmată, la pământ, Iar ale ei porți, arse, sânt?”

Neemia 1:3

Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”

Iosua 10:24

Când i-au adus pe împărați, Pe ai lui Israel bărbați Iosua i-a chemat la el Și le-a vorbit, în acest fel: „Să nu vă temeți, nicidecum! Apropiați-vă – acum – Și pe grumazurile lor – Bărbații din al meu popor – Talpa piciorului să-și pună!” Ei toți veniră împreună Și-apoi, îndată au făcut Așa precum li s-a cerut.

Revelația 11:2

Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.

2 Regi 25:9

Să dea foc Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe care Ierusalimu-n el le are. El a făcut precum i-a spus Și-n felu-acesta, foc, a pus La orice casă, din cetate, Care avea vreo-nsemnătate.