Psalmi 73:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Pe-ale lor fețe, grăsime Le-a umflat ochii. Au primit Mai mult chiar decât ei gândesc, Decât inima le-a dorit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Le ies ochii din orbite, iar imaginațiile minții lor întrec măsura.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Le ies ochii din orbite din cauza grăsimii, iar inima lor dorește lucruri care depășesc limitele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Din grăsimea lor iese nelegiuire și din inimile lor se revarsă gânduri rele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Li se bulbucă ochii de grăsime și au mai mult decât le-ar dori inima.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Li se bulbucă ochii de grăsime, au mai mult decât le dorește inima.

Psalmi 73:7 Referans Kwoze

Ieremia 5:28

Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”

Psalmi 17:10

Inima lor – o Doamne – iată, Mereu le este încuiată; În gura lor, neîncetat, Vorbe semețe s-au aflat.

Iov 15:27

Grăsimea-i scaldă fața, iar Osânza, coapsa, i-a umplut;

Psalmi 73:12

Așa gândesc cei răi, mereu, Sporindu-și a lor bogăție.

Езекиел 16:49

Iată ceea ce am văzut Eu, că Sodoma a făcut, Iată a ei nelegiuire: Era-ngâmfată, peste fire; Trăia-n belșugul ei cel mare, În liniște și nepăsare. Ale ei fiice o urmau Și-asemeni ei, viața-și duceau. Sprijin, n-au dat celui lipsit Și nici celui nenorocit.

Isaia 3:9

Înfățișarea fețelor Stă mărturie-n contra lor Și precum Sodomiții – iată – Nelegiuirea le e dată Pe față, căci nu se sfiesc, Iar s-o ascundă, nu voiesc. Vai, e de sufletele-acele, Căci pregătesc doar lucruri rele!

Psalmi 119:70

Iată că inimile lor Asemeni sunt grăsimilor, Căci se vădesc nesimțitoare. Dar eu, cât voi trăi sub soare, La Legea Ta voi cugeta, Căci ea doar, mă va desfăta.

Psalmi 17:14

Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu

1 Samuel 25:36

Abigail l-a părăsit, Pe David și a revenit La casa lui Nabal, de-ndat’, Tocmai atunci când el a dat O masă celor ce-l slujesc – Ca un ospăț împărătesc. Vesel, Nabal se dovedea, Căci băutura-l amețea. Abigail, nimic, nu-i spuse, Despre tot ceea ce făcuse.

1 Samuel 25:2

Pe-atunci, un om foarte bogat Fusese în Maon aflat. Averea ce o avea el, Era aflată în Carmel. Trei mii de oi, omul avea; Capre, o mie, stăpânea. Tocmai atunci, omul acel Fusese dus pân’ la Carmel, La păzitorii turmelor, Căci era tunsul oilor.

Estera 3:11

Apoi el, lui Haman, i-a spus: „Iată că-n mâna ta am pus, Neamul acesta. Mai primești Și-argint, deci fă precum poftești!”