Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 73:19 - Biblia în versuri 2014

19 Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

19 Cum sunt pustiiți într-o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Cât de rapid sunt eliminați! Sunt distruși și li se termină viața prin lovituri violente.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Cum sunt ei abandonați ruinării, într-o clipă s-au dus, au pierit de spaimă!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Cum sunt pustiiți într‐o clipă, s‐au sfârșit pierduți de spaime!

Gade chapit la Kopi




Psalmi 73:19
18 Referans Kwoze  

A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.


Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.


Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?


Plini de neliniști. Temeri vechi Îi țipă-ntruna, în urechi Și-n plinul fericirii lui, Mâna pustiitorului, Asupra sa, are să cadă.


La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!”


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar,


Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:


Până când nu s-a întețit Și până încă n-au simțit Oasele voastre, focul care Spinul uscat sau verde-l are, Îi va lua vârtejul. Iată,


Spaima, în suflet, i-a rămas Și-l urmărește, pas cu pas.


Îndată, Saul s-a-ngrozit Și la pământ s-a prăbușit. De-o zi și-o noapte n-a mâncat Și-astfel, puterea i-a secat.


„Moise – și tu, Aron – plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”


Vreo zece zile-n zbor s-au dus, Când iată, Dumnezeu, de sus, Iar, de Nabal Și-a amintit, Și-atunci cu moartea l-a lovit.


Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite