Psalmi 73:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Așa gândesc cei răi, mereu, Sporindu-și a lor bogăție.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Așa sunt oamenii răi: permanent liniștiți, bogați și prosperi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Iată, aceștia sunt nelegiuiții: liniștiți întotdeauna, acumulează bogății!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți și își măresc bogățiile.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Iată, aceștia sunt cei răi; și fiind totdeauna fără grijă, își adună avuție.

Psalmi 73:12 Referans Kwoze

Psalmi 52:7

„Iată un om – biet muritor – Care nu-L ia ocrotitor Pe Dumnezeu, ci s-a-ncrezut – Mereu – doar în al său avut. Se bizuia omul acel, Pe răutatea-aflată-n el.”

Luca 16:19

„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.

Ieremia 5:28

Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”

Ieremia 5:17

Ei au să vină, pe furiș. Mânca-vor al tău seceriș Și pâinea ta și-ai tăi copii: Îți vor mânca fiice și fii. Au să-ți mănânce oi și boi, Smochini și via ta. Apoi, Prin ascuțișul sabiei, Cetățile-ți vor trece ei, Căci au să-ți fie nimicite Cetățile cele-ntărite De care mult te mai mândreai Și-n care-ncredrea-ți puneai.

Psalmi 62:10

Încredere în asuprire Sau vreo nădejde în răpire, Să nu vă puneți – cumva – voi. Dacă averea crește-apoi – Iar astfel vă îmbogățiți – De ea, voi să nu vă lipiți.

Psalmi 49:6

Ei se încred în avuție, Iar cu-a lor mare bogăție Se laudă, fără-ncetare.

Psalmi 37:35

Pe cel rău, tare l-am văzut: Copac puternic, înverzit.

Psalmi 17:14

Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu