Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 7:2 - Biblia în versuri 2014

2 Ca nu cumva, ca și un leu, El să mă sfâșie pe mine, Știind că prins când sunt la greu, Să-mi sară-n ajutor, nu-i cine.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 ca să nu-mi sfâșie sufletul ca un leu, să nu mă rupă în bucăți și să nu fie nimeni să mă scape!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 pentru ca ei să nu mă sfâșie ca un leu și să nu mă rupă în bucăți fără ca cineva să mă poată salva!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am căutat refugiu. Mântuiește-mă de toți urmăritorii mei și eliberează-mă,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 ca să nu mă sfâșie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Ca să nu‐mi sfâșie ca un leu sufletul, făcându‐l bucăți, fără să fie cine să izbăvească.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 7:2
18 Referans Kwoze  

Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.


Până în zori, am tot strigat; Precum un leu, m-a atacat Și a zdrobit oasele mele, De n-a rămas nimic din ele! Scăpare – pentru mine – nu-i. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


Cu mine-a fost doar Domnul meu Care m-a întărit mereu, Încât, am propovăduit, Ceea ce trebuia vestit, Iar Neamurile, am văzut, Precum că, partea, au avut Din plin dar – prin a mea vorbire – De astă propovăduire. Astfel, din gura leului, M-a izbăvit puterea Lui.


Precum e răgetul de leu, E furia-mpăratului; Însă bunăvoința lui Este ca roua ce dă viață Când mângâie a ierbii față.


Dar dacă sub necazul greu, M-am clătinat acum și eu, Ei bucuroși s-au arătat. Fără să știu, s-au adunat Ca despre mine să vorbească Râzând, să mă batjocorească Și să mă sfâșie de-ndat’.


Iată-i că împotriva mea Gura-și deschid, asemenea Precum un leu care răcnește Și-apoi să sfâșie pornește.


Ei sunt asemeni unui leu Flămând și lacom tot mereu, Sau ca și puiul leului – La pândă – în culcușul lui.


Ca și un leu în vizuină, Pândește, așteptând să vină Omul care-i nenorocit Și-n lațul ce l-a pregătit, Are să-l prindă, de îndat’.


Și știi că sunt nevinovat Și că nu pot să fiu scăpat Din a Ta mână. Bine știu


Doi fii aveam, la casa mea, Dar într-o zi, ei s-au certat Și-apoi, spre câmp s-au îndreptat, Împinșii fiind, de cruda soartă. Nu era nimeni să-i despartă, Iar astfel, unul l-a lovit, Pe altul, care-a și murit.


Nimeni, atunci, nu a venit, Cetatea s-o fi izbăvit, Căci cei ce în Sidon erau, La depărtare se aflau. Cei ce-n cetate au șezut, Cu nimenea nu au avut Vreo legătură, ci erau Singuri și-n pace viețuiau. Cetatea se-nălța în vale, Iar de urmezi a văii cale, Se vede Bet-Rehobu-n zare, La o distanță foarte mare. Fiii lui Dan au ridicat Cetatea iar; s-au așezat Apoi, în ea, de-au locuit,


De Gad, apoi, a cuvântat: „Să fie binecuvântat, Necontenit, acela care Lărgește-ale lui Gad hotare. Gad odihnește ca un leu, Însă, va sfâșia, mereu, Brațe și capete, la fel.


La Domnul îmi găsesc scăpare, În orișice împrejurare! Atuncea oare, cum puteți Ca să veniți și să-mi spuneți: „În munții voștri fugi, precum Zboară o pasăre acum”?


Păzește-mă Doamne, căci eu În Tine mă încred, mereu.


Pleacă-Ți urechea către mine Și-ajută-mă când strig la Tine! Fii stânca mea ocrotitoare Și cetățuia-mi de scăpare!


Mă scapă de răufăcători, De cei, de sânge, iubitori,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite