Psalmi 68:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ O ploaie-ai dat Tu, peste noi Și-astfel ai întărit apoi, Ceea ce Ți se arăta A fi drept moștenirea Ta Care, atunci, era vădită Că de puteri este sleită.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Dumnezeule, Tu ai legănat ploile ca daruri de bunăvoie și Ți-ai întărit moștenirea, când a fost obosită.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Dumnezeule, Tu ai legănat ploile ca daruri benevole (oferite de Tine poporului). Ți-ai pregătit astfel teritoriul care fusese sărăcit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ și cerurile picurau ploaie înaintea Dumnezeului de pe Sinài, înaintea Domnului Dumnezeului lui Israél.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, și ai întărit moștenirea Ta, sleită de puteri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Dumnezeule, tu ai trimis ploaie îmbelșugată și când a fost slabă moștenirea ta, ai întărit‐o.

Psalmi 68:9 Referans Kwoze

Deuteronom 11:14

În țara voastră, o să cheme – Neîncetat – ploaia, la vreme. Vă va da ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie. Grâu, veți putea a strânge voi Și must și untdelemn apoi.

Езекиел 34:26

Ele și întreg dealul Meu Ajunge-vor a fi, mereu, O pricină nespus de mare, Numai de binecuvântare. La vremea potrivită-apoi, Mereu, le voi trimite ploi, Iar ploaia ce le va fi dată E ploaie binecuvântată!

Exodul 19:18

Sinaiul era-nvăluit În fum, căci Domnul a venit Să stea-n mijlocul focului, Atunci, pe piscul muntelui. Fumul care se ridica, Părea a fi asemeni ca Fumul de un cuptor făcut. Întregul munte s-a zbătut Și cu putere-a tremurat.

Judecători 5:4

Doamne, atunci când am plecat Din muntele Seirului, Din țarina Edomului, Pământul s-a cutremurat, Iar cerurile-au picurat Ploaie, de vânt învolburată.

Judecători 5:5

Munții și-au clătinat, de-ndată, Crestele-n fața Domnului. Sinaiul – înaintea Lui – Din temelie s-a mișcat Și piscul și l-a clătinat, Căci unul singur este Cel Cari Domn îi e, lui Israel.”

1 Regi 19:11

Domnul i-a zis, prorocului: „Te-așază-n fața Domnului, Pe munte, sus!” El a făcut Așa precum i s-a cerut. Ilie-n peșteră ședea Atuncea când, pe lângă ea, Trecut-a Domnul. La-nceput, Un vânt puternic a trecut. Acel vânt, munți, a despicat Și stâncile le-a sfărâmat. Dar în acel puternic vânt Nu se aflase Cel Prea Sfânt. În urma vântului cel tare, Pornit-a un cutremur mare. Nici în cutremurul iscat, Nu era Cel Prea Sfânt, aflat.