Psalmi 64:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Limbile lor doar, negreșit, Căderea le-au pricinuit. Cei care-i văd, plini de mirare Clatină capul. Spaimă mare

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ Propria lor limbă i-a adus în ruină, așa încât toți cei care-i văd clatină din cap.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Propria lor limbă i-a condus la ruină, astfel încât toți cei care îi văd, dau din cap (compătimindu-i).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Dumnezeu îi lovește pe ei cu săgețile sale: pe neașteptate, ei au fost răniți

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Limba lor le-a pricinuit căderea, și toți cei ce-i văd clatină din cap.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Prin limbile lor sunt făcuți să cadă unul peste altul; toți cei ce‐i văd vor fugi.

Psalmi 64:8 Referans Kwoze

Proverbe 18:7

Nebunul, prin vorbirea lui, Aduce moarte, omului, Iar buzele-i, curse, întind, În care, suflete se prind.

Proverbe 12:13

Păcătuirea buzelor O cursă este; dar celor Neprihăniți nu le e greu Să scape din necaz, mereu.

Psalmi 140:9

Peste cei care mă-nconjor, Cadă nelegiuirea lor!

Luca 19:22

Stăpânul zise-atunci: „Rob rău, Te judec, după gândul tău! Știai că-s aspru, că îți cer Ceea ce n-am pus și secer De unde nu am semănat.

Matei 21:41

Ei au răspuns: „S-a-nfuriat: Pe ticăloși, el i-a tăiat, Iar via o dădu altui, Care, la vremea rodului, Îi va da dreptul cuvenit.”

Nahum 3:7

Aceia care vor avea Putința de a te vedea, Fugi-vor să se-adăpostească Și-n acest fel au să vorbească: „Ninive este nimicită! De tot, ajuns-a pustiită! Cine-o va plânge? Unde oare, Să ne-ndreptăm, în căutare De oameni care ar putea Ca mângâiere să îți dea?

Ieremia 48:27

Nu a ajuns de râsul tău, Și Israel cu neamul său? A furat, oare, înadins Și printre hoți el a fost prins, Încât tu ai ajuns să dai Din cap, mereu, atunci când ai Prilejul, căci ai auzit Că despre el s-a povestit?

Ieremia 18:16

Făcând ca țara lui să fie Batjocorită și pustie. Cei cari, prin ea trec, sunt uimiți Și dau din cap, nedumeriți.

Psalmi 31:11

Din pricina vrăjmașilor, Sunt de ocara tuturor. Pentru vecini, ocară-s eu Și groază doar – în jurul meu – Printre prieteni, răspândesc. Cei ce mă văd, mă ocolesc În grabă mare, căci oricine – Pe uliță – fuge de mine.

Psalmi 22:7

Toți cei care mă întâlnesc, Mereu doar mă batjocoresc. Capul și-l clatină un pic Și disprețuitori își zic:

Iov 15:6

Căci nu noi, ci chiar gura ta Te osândește. Îți vorbesc Și-n contra ta mărturisesc

Revelația 18:10

La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!”

Revelația 18:4

Apoi, din cer, s-a auzit Un glas cari astfel a vorbit: „Ieșiți acum, voi toți, ai Mei! Ieșiți dar, din mijlocul ei, Ca nu cumva, părtași să fiți, Păcatelor ei și, loviți, Cu mari urgii, cu ea odată!

Psalmi 59:12

Ale lor guri păcătuiesc La orice vorbă ce-o rostesc. De-aceea, chiar a lor mândrie, Voiesc drept cursă, să le fie; Ei spun minciuni doar și blesteme, Căci de nimic n-au a se teme.

Psalmi 52:6

Neprihăniți-au să se teamă, Căci vor vedea – de bună seamă – Lucrul acesta și, râzând, O să îi auzim spunând:

Psalmi 9:3

Căci iată, toți vrăjmașii mei Dau înapoi, pentru că ei Se clatină – nu pot a sta – Ci pier cu toți, în fața Ta.

Numeri 16:34

Toți au fugit, înspăimântați, Țipând – de teamă încercați – Unii la alții: „Să fugim, În grabă, ca să nu pierim, Căci înghițiți, precum ei sânt, Vom fi și noi, de-acest pământ!”

Psalmi 144:6

Cu fulgere, Domnu-i lovește Pe-ai mei vrăjmași și-i risipește! Ascultă Doamne, a mea rugă: Lovește-i cu săgeți, să fugă!