Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 64:7 - Biblia în versuri 2014

7 Însă asupra lor, mereu, Săgeți aruncă Dumnezeu. Iată-i! Deodată, sunt loviți Și la pământ sunt prăbușiți.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Însă Dumnezeu trage pe neașteptate săgeți asupra lor și sunt loviți.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dar, fără să îi anunțe, Dumnezeu aruncă săgeata (Lui) împotriva lor; și sunt loviți.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Au uneltit nelegiuire, au împlinit cele uneltite: ca o prăpastie este omul și inima lui e un abis.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată iată-i loviți.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata, deodată vor fi loviți.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 64:7
18 Referans Kwoze  

De-aceea, fi-va nimicit Pe negândite și zdrobit Are să fie, fără leac, Căci răul doar, îi e pe plac.


Săgeți a aruncat: pe loc, Ai mei vrăjmași s-au risipit. Când trăznetele au sporit, Ei au fugit, în graba mare, Voind a căuta scăpare.


Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:


Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.


Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.


La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!


De a Mea sabie-ascuțită, Le va fi carnea, înghițită. Săgețile ce le trimit – Cu care îi voi fi lovit – De sângele morților lor Precum și de al prinșilor – Din capetele de fruntași Ai celor care-Mi sunt vrăjmași – Vor fi cuprinse de beție, Căci din belșug, el o să fie.


Nenorociri am să stârnesc Și-apoi, am să le-ngrămădesc Pe toate, peste-al Meu popor. Săgeți arunc, asupra lor,


Pe câmp, dacă vor fi aflați, În vremea ‘ceea, doi bărbați, Unul din ei va fi luat, Iar celălalt va fi lăsat.


Un om, arcul, și-a încordat, Trăgând cu el, la întâmplare, În vălmășagu-acela mare. Din arc, săgeata a țâșnit Și pe Ahab ea l-a lovit, La-ncheietura cea pe care Platoșa-mpărătească-o are. Către cel care i-a condus Carul atunci, Ahab a spus: „Mă scoate-afară, negreșit, Căci iată că sunt greu rănit!”


Cari pe ascuns s-au aruncat, Lovindu-l pe nevinovat; Căci ele fost-au aruncate Asupră-i, pe neașteptate, Făr’ să le pese nici un pic, Căci nu au teamă de nimic.


Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.


„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite