Psalmi 60:2 - Biblia în versuri 2014

² Pământul l-ai cutremurat Și-n urmă Tu l-ai despicat. Acum se clatină. Privește! Drege-i spărtura și-l oprește!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Ai cutremurat țara și ai despicat-o. Vindecă-i fisurile, căci se clatină!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ai cutremurat țara și ai divizat-o (în două părți). Repară-i fisurile, pentru că se cutremură!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Când s-a luptat cu araméii din Mesopotámia și cu araméii din Țóba și când Ióab s-a întors ca să lovească cele douăsprezece mii de [locuitori] din Edóm în Valea Sării.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Ai cutremurat pământul, l‐ai despicat; vindecă spărturile, căci se clatină.

Psalmi 60:2 Referans Kwoze

2 Cronici 7:14

Dacă acest popor al Meu Asupra căruia, mereu, Este chemat Numele-Mi Sfânt, Se va smeri pân’ la pământ Și-n rugăciuni apoi va sta, Când Fața Mea va căuta, Iar de la căile acele Ce s-au vădit precum că-s rele Se va abate, negreșit, Îi iert păcatul săvârșit Și țara-n care locuiește Poporul se tămăduiește.

Osea 6:1

„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.

Isaia 30:26

Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”

Езекиел 34:16

Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”

Ieremia 48:38

„Doar bocetele stăpânesc Pe-acoperișurile-aflate În a Moabului cetate Și în piețe, ne-ncetat, Pentru că Eu am sfărâmat Moabul, ca pe vasul care E de nimic, căci preț nu are” – Spusese Domnul. „M-am uitat

Ieremia 10:10

Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”

Ieremia 4:24

Privesc la munți-ndepărtați Și văd că sunt cutremurați! Nici dealurile nu-s cruțate, Căci sunt și ele clătinate!

Isaia 5:25

Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.

Psalmi 18:7

Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.

Matei 27:51

Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Pământul s-a cutremurat Și stâncile s-au despicat; Tot cerul fost-a zguduit, Domnul Iisus când a murit.

Habacuc 3:10

Tremură munții cu putere Și saltă la a Ta vedere, Iar râurile năvălesc. Valuri se iscă și țâșnesc Din mijlocul adâncului Care-și ridică glasul lui.

Amos 8:8

Nu o să fie, oare, iară, Cutremurată-ntreaga țară, Din pricina ăstor mișei, Iar toți locuitorii ei Nu vor jeli, fără-ncetare? N-o să se umfle țara, oare, Precum un râu, săltându-se Și-n urmă pogorându-se Asemeni apelor pe care Râul Egiptului le are?”

Ieremia 30:17

Dar te voi vindeca și iată Că rana ta va fi legată. De către ei ai fost numit Drept „Cel ce este izgonit”. Te-au mai numit „Sionul, casă De care nimănui nu-i pasă”.

Ieremia 14:17

„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.

Psalmi 114:7

Cutremură-te ne-ncetat Pământule, înspăimântat În fața Domnului pe care Drept Dumnezeu, Iacov Îl are,

Iov 9:6

Pământu-n temelia lui E, de furia Domnului.

Isaia 7:8

Damascul – fără îndoială – Are să fie capitală, În Siria. Rețin, apoi, Drept capitală pune-l-voi, Damascului. Urmează – iacă – Șaizeci și cinci de ani să treacă, Iar Efraimul – negreșit – Are să fie nimicit.

Psalmi 104:32

Către pământ, El S-a uitat Și-acesta s-a cutremurat. Munții, să fumege, au prins, Atunci când Domnul i-a atins.

Psalmi 89:40

Ale lui zile le-ai scurtat. Cetățile le-ai dărâmat.

Iov 5:18

El face rana omului Și-apoi o leagă; El rănește, Și tot El și tămăduiește.

Plângerile 2:13

„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?

2 Samuel 22:8

Atunci, pământul s-a mișcat Și totul s-a cutremurat. Chiar și înaltul cerului Mișcat-a-n temelia lui, Pentru că El S-a mâniat Și fum, pe nări, a aruncat.

Exodul 15:11

Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?

2 Samuel 8:1

După această întâmplare, David a mers, cu oaste mare, În contra Filistenilor, Luând astfel, din mâna lor, Cetatea ce o stăpâneau Și capitală o aveau.

1 Cronici 18:3

Apoi, pe-al Țobei împărat – Care-i Hadarezer chemat – David, în urmă, l-a bătut. Lucrul acesta l-a făcut, Când se ducea către Hamat, Voind ca peste Eufrat Să își întindă-a lui domnie, Stăpân, acolo, ca să fie.

1 Cronici 18:5

Când Sirienii au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, De la Damasc au pregătit O mare oaste și-au venit Pân’ la Hadadezer, să-i dea Sprijin, îl lupta ce-o ducea. David, însă, piept le-a ținut, Iar cei pe care i-a bătut Din numărul oștenilor Care-au venit în ajutor – Dintre ai Siriei copii – Sunt douăzeci și două mii.

1 Cronici 18:12

Când Abișai, acela care, Țeruia, drept fecior, îl are, A trebuit să ducă-apoi, Cu Edomiții, un război, Din ai Edomului copii Ucis-a optsprezece mii. I-a nimicit, în locul care, Drept „Valea Sării”, nume-și are.