Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 60:1 - Biblia în versuri 2014

1 O, Doamne, Tu ne-ai lepădat! Ne-mprăștii, căci Te-ai mâniat! Doamne, îndură-Te de noi Și ne ridică iar, apoi!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Dumnezeule, ne-ai respins, Te-ai dezlănțuit împotriva noastră, Te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la noi!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dumnezeule, ne-ai respins, ne-ai împrăștiat, Te-ai mâniat (pe noi)! Acum, întoarce-Te la noi!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Maestrului de cor. Pe [melodia] „Crinul mărturiei”. Imn. Al lui Davíd. Spre învățătură.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat și Te-ai mâniat: ridică-ne iarăși!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Dumnezeule, ne‐ai lepădat și ne‐ai risipit, te‐ai mâniat; întoarce‐ne iarăși.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 60:1
36 Referans Kwoze  

Pe cel chemat Hadadazer (Sau altfel spus, Hadarezer) David – în urmă – l-a bătut. Tatăl pe care l-a avut, Era Rehob și împărat – Hadadezer – în Țoba-a stat. Aceste lucruri s-au făcut, Atuncea când David a vrut Ca peste râul Eufrat, Stăpân să fie așezat.


Dar Tu ne-ai lepădat, văd bine, Și ne acoperi de rușine, Pentru că nu Te mai grăbești, Oștirea noastră s-o-nsoțești.


Apoi, pe-al Țobei împărat – Care-i Hadarezer chemat – David, în urmă, l-a bătut. Lucrul acesta l-a făcut, Când se ducea către Hamat, Voind ca peste Eufrat Să își întindă-a lui domnie, Stăpân, acolo, ca să fie.


Cum Domnul zise, a făcut David atunci, și i-a bătut Pe Filisteni, în locul care Bal-Perațim, drept nume, are. David – în urmă – a vorbit: „Domnul – acum – i-a risipit Pe-ai mei vrăjmași, din fața mea. Ei au fugit, asemenea Apelor ce se rup.” Astfel, El a numit, locul acel, „Bal-Perațim”, cari tălmăcit, „Șesul rupturii”, e numit.


Întoarce-Te Doamne, la noi! Cât vei mai zăbovi apoi? Milă s-areți celor ce sânt Drept robi ai Tăi, pe-acest pământ!


Doamne, Tu care ești mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Întoarce-Te iarăși spre noi! Fă să-nceteze, mai apoi, Îngrozitoarea Ta mânie Și peste noi să nu mai vie!


Amația a mai bătut Și zece mii de Edomiți, Cari după pradă-au fost veniți, În Valea Sării. Cu război, El a luat Sela apoi Și „Iocteel”, nume, i-a dat, Cari până astăzi s-a păstrat.


Celui ce-Ți este preaiubit, Prin vis, în urmă, i-ai vorbit Zicându-i: „Ajutor am dat Și-un tânăr Eu am ridicat.


Domnul a zis: „Am încheiat Un legământ și i-am jurat, Lui David – care-i rob al meu –


Doamne, ridică-ne și-apoi, Să lumineze peste noi Lumina de pe a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor!


Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?


Doamne de ce, mă-ntreb într-una, Ne lepezi pentru totdeauna? De ce Te mânii Doamne – spune – Pe turma de pe-a Ta pășune?


Nu ești Tu, Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești În bătălie s-o-nsoțești?


Să nu-i ucizi – ca să asculte Al meu popor și să nu uite – Ci fă-i doar să se pribegească Și-n urmă să se prăbușească. Doboară-i Tu, căci Dumnezeu Și scut ești – pentru noi – mereu!


Ai milă, Dumnezeul meu! Mă scapă de vrăjmași, mereu, Și mă păzește de acei Cari se vădesc dușmani ai mei!


Amația s-a-mbărbătat Și-n Valea Sării a plecat, Unde bătut-a zece mii Dintre ai lui Seir copii.


Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Dar Samuel, cum l-a văzut, L-a întrebat: „Ce ai făcut?” Saul a zis: „Te-am așteptat. Tu, însă, ai întârziat. În clipa-n care am văzut Cum că poporul a-nceput Să plece – căci tu n-ai venit Exact la timpul stabilit – Iar Filistenii tot veneau Și la Micmaș se adunau,


Atunci, omul acel a spus: „Tot Israelul a fost pus Pe fugă, căci oștirea lor – De cea a Filistenilor – A fost înfrântă, iar cei doi Copii ai tăi pieiră-apoi. Hofni și Fineas au murit Și-apoi, chivotul – negreșit – A fost, de Filisteni, luat, Și-n a lor tabără, mutat.”


Nu ești Tu Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești, În bătălie s-o-nsoțești?


Ajută-ne ca izbăviți Să fim, iar multele păcate, Fă Doamne, de a fi iertate, Pentru neprețuitu-Ți nume, Căci ne ești mântuire-n lume!


Mulți Sirieni, atunci, erau, Cari dincolo de Râu ședeau. Hadarezer, soli, a trimis, La ei, prin care le-a transmis Să vină la Helam apoi, Gata fiind pentru război. Hadarezer, în fruntea lor, L-a așezat conducător, Chiar pe Șobac, pe-acela care Era, în oastea lui, mai mare.


„Casa lui Iuda o-ntăresc Și-n urmă am să izbăvesc Și casele cele pe care, Pe-acest pământ, Iosif le are. De ei Mi-e milă, iar apoi Îi voi aduce înapoi Și-i fac precum au fost odat’, De parcă nu i-am lepădat. Eu am să îi ascult mereu, Căci le sunt Domn și Dumnezeu.


Totuși, Tu l-ai îndepărtat, Căci pe-al Tău uns Te-ai mâniat.


Domnul Se-arată-nfricoșat, În adunarea sfinților. Pentru întregul lor sobor, Temut se află Dumnezeu.


Străji, în Edom apoi, a pus Și astfel, toți i s-au supus, Căci Dumnezeu îl ocrotea, Oriunde și-n orice făcea.


Doamne, mereu Tu ești Acel Ce-i e păstor, lui Israel. De-aceea, Te rugăm fierbinte, Necontenit să iei aminte, Pentru că Tu-l povățuiești Pe Iosif și îl cârmuiești Asemenea turmei de oi. Arată-Te Doamne, apoi, Plin de putere, strălucind, Pe heruvimi doar, călărind!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite