Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 59:7 - Biblia în versuri 2014

7 Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Iată, ei răbufnesc cu gurile lor, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: „Cine aude?“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Observ ce scot din gurile lor. Sunt săbii care ies printre buzele lor; și zic: „Cine ne aude?”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Se întorc seara, mârâie ca niște câini, dau târcoale prin cetate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Da, din gura lor țâșnește răul, pe buzele lor sunt săbii, căci zic: „Cine aude?”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Iată, varsă cu gura lor, săbii sunt pe buzele lor, căci ei zic: Cine aude?

Gade chapit la Kopi




Psalmi 59:7
16 Referans Kwoze  

Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.


Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.


Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”


Și îndrăznesc a zice-n ei: „Din tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ce va cunoaște Dumnezeu? Ce poate oare, El să știe?”


Neprihănitul s-a gândit Și-abia pe urmă a vorbit; Cei răi au să se năpustească, Cu răutăți ca să stropească.


Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.


Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.


De ce, cel rău – pe Dumnezeu – Să Îl hulească tot mereu? De ce-i îngădui răului, Să creadă în inima lui Că Tu, Doamne, nu pedepsești?


Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.


„Dar, oare, nu ai auzit Când oamenii au glăsuit În acest fel: „Cu-adevărat, Două familii a lăsat Domnul, după ce le-a ales Și dintre neamuri le-a cules?” Oameni-aceștia dovedesc Că foarte mult disprețuiesc Poporul Meu. În ochii lor, Ei nici măcar nu-s un popor.”


Ei țin mărețe cuvântări, Trufași sunt pe-ale lor cărări, Căci toți cei care făptuiesc Doar lucruri rele, se fălesc.


Ce fel de planuri au făcut Și ce cuvinte au purtat În contra mea, neîncetat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite