Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 59:11 - Biblia în versuri 2014

11 Să nu-i ucizi – ca să asculte Al meu popor și să nu uite – Ci fă-i doar să se pribegească Și-n urmă să se prăbușească. Doboară-i Tu, căci Dumnezeu Și scut ești – pentru noi – mereu!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Nu-i ucide, ca nu cumva poporul meu să uite! Fă-i să rătăcească, prin puterea Ta, și doboară-i, Stăpâne, Scutul nostru!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Totuși nu îi omorî, ca să nu uite de ei oamenii din poporul meu! Scutură-i, acționând cu forța Ta. Doamne, Tu care ești protecția noastră, învinge-i!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în întâmpinare. Dumnezeu mă va face să-i privesc [de sus] pe potrivnicii mei.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, și doboară-i, Doamne, Scutul nostru!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Nu‐i ucide, ca să nu uite poporul meu; fă‐i să rătăcească prin puterea ta și prăbușește‐i, o, Doamne, scutul nostru!

Gade chapit la Kopi




Psalmi 59:11
22 Referans Kwoze  

Dar Doamne, Tu ești scutul meu! Tu îmi ești slava, Tu ești Cel Care-mi salți capul, ne-ncetat. La Domnul strig, oriunde sânt;


Să știți că zilele acele Se vor vădi nespus de rele. Atuncea, oamenii vor vrea Să moară, dar nu vor putea. Oricât de mult au s-o dorească, Moartea are să-i ocolească.


Când o să vină vremea ‘ceea, Să fugă-n munți cei din Iudeea; Cei ce-n Ierusalim fi-vor, Să fugă! Cei, ce pe ogor, Vor fi, să nu mai intre-n el,


De-aceea, Domnul o să vie Să te doboare pe vecie, Și astfel, smuls tu ai să fii De pe pământul celor vii.


Smerește-i doar cu o privire! Zdrobește-i pe cei răi din fire!


Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.


Domnul, a voastră adunare, O-mprăștie peste popoare, Lăsând din ale voastre ramuri Un număr mic doar, printre neamuri,


Căci risipită-avea să fie, Apoi, întreaga seminție, În țările neamurilor.


Al nostru Domn și Dumnezeu, Soare și scut este mereu. Domnul aduce îndurare Și slavă, pentru fiecare, Căci de nimic nu e lipsit Cel care e neprihănit.


Tu Doamne, care Te-ai făcut – Necontenit – al nostru scut, Privește spre fața celui Cari este uns al Domnului!


Făcut-ai să ajungem noi, Precum sunt și acele oi Care-au fost date de mâncat. Singuri, acuma, ne-ai lăsat Și – după cum văd eu – dorești, În lume să ne risipești.


Mereu dar, seama, să luați Și sufletul să vi-l vegheați, În zilele ce le-ați primit, Pe astă lume, de trăit, Ca nu cumva, în urmă, voi S-ajungeți să uitați apoi, Lucruri pe care le-ați văzut, Însă din inimi le-ați pierdut. Să spuneți tot ce s-a-ntâmplat, Celor ce vă vor fi urmat.


Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.


Cei vii, își știu sfârșitul sorții: Știu că muri-vor, însă morții Nu știu nimic și nu li-e dată Apoi, nimic – nici o răsplată – Căci după ce-au fost îngropați, De toată lumea sunt uitați, Iar viața înainte merge; Chiar pomenirea li se șterge.


Când lucru-acesta l-a făcut, Inima, tare, i-a bătut,


Iată că ajutorul meu Este al nostru Dumnezeu Și-s bucuros că împlinite Îmi sunt dorințele nutrite În inimă, față de cei Cari se vădesc vrăjmași ai mei.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite