Psalmi 55:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Cel care mă batjocorește, Nu un vrăjmaș se dovedește, Căci eu, atunci, aș suferi; Sau dacă m-ar batjocori Potrivnicul și-ar încerca, Mâna – apoi – a ridica În contră-mi, aș fugi oriunde Din fața lui, și m-aș ascunde.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Căci nu un dușman mă batjocorește – atunci aș îndura! Nu cel ce mă urăște se ridică cu mândrie împotriva mea – atunci m-aș ascunde de el!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² „Dacă un dușman ar fi râs de mine, aș fi suportat! Dacă omul care mă urăște ar fi acela care vine împotriva mea, m-aș ascunde de el!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² ruină este în mijlocul ei și n-au lipsit din piețele ei insulta și înșelăciunea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Nu un vrăjmaș mă batjocorește, căci aș suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aș ascunde dinaintea lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Căci nu un vrăjmaș m‐a batjocorit: aș fi suferit; nu cel ce mă urăște s‐a mărit împotriva mea, m‐aș fi ascuns de el.

Psalmi 55:12 Referans Kwoze

Psalmi 41:9

Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.

Ioan 13:18

„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.

Psalmi 35:26

Ci Doamne, fă ca rușinați Mereu să fie și-nfruntați Cei ce privesc cu mulțumire Către a mea nenorocire! Numai rușine și ocară Dă-le la cei ce cutezară Ca împotrivă să îmi fie!

Isaia 10:15

„Securea, oare, se fălește Față de cel ce se vădește Cum că de ea s-a folosit?” „Sau fierăstrăul s-a mândrit Față de cel ce-l mânuia Și-n stăpânire îl avea?” Parcă nuiaua l-ar mișca Pe cel care o ridica! Parcă toiagul o să zică Căci el e cel ce îl ridică Pe-acela care, e știut, Că nu este, din lemn, făcut!”

Psalmi 38:16

Eu zic: „Tu nu îi lași pe cei Care îmi sunt vrăjmași ai mei, Ca să se bucure de mine. De-asemenea, eu știu prea bine Că nu-i lași să se fudulească Și împotrivă-mi să vorbească, Atuncea când al meu picior Se clatină șovăitor!”