Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 53:1 - Biblia în versuri 2014

1 Nebunu-n inimă, mereu, Zice: „Nu este Dumnezeu!” Oamenii s-au ticăloșit Și făr’delegi au săvârșit. Nici unul nu s-a mai văzut, Cari binele să-l fi făcut.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“. Toți s-au pervertit, comit nedreptăți groaznice; nu mai este nimeni care să facă binele.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!” Oamenii au un comportament degradat (moral). Comit nedreptăți oribile! Nu mai există niciunul care să facă ce este bine.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Maestrului de cor. Pe „mahalát”. Poem. Al lui Davíd. A spus nebunul în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Nebunul zice în inima sa: Nu este Dumnezeu. S‐au stricat și au făcut nelegiuire urâcioasă. Nu este niciunul care să facă binele.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 53:1
24 Referans Kwoze  

Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”


Atunci ființa omului Mult mai puțin apreciată Are a fi, căci e stricată, Omul sorbind cu bună știre – Ca apa – din nelegiuire.”


Atunci, și sodomiți veniră Și-apoi în țară locuiră, Încât poporul a făcut Tot răul care l-a văzut La neamurile izgonite De Dumnezeu, când dăruite I-au fost pământurile care Împărăția lui le are.


Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.


Este rușine să rostesc Tot, ce-n ascuns, ei săvârșesc.


Dar Eu vă spun: când cineva, Pe frate mâniase-va, Pedeapsa judecății are Să îl ajungă. Omul care Îi spune „prost”, fratelui lui, Pedepsele Soborului Le va-ndura. Dacă-l numește „Nebun”, atunci îl înghițește Focul gheenei. Așadar,


De ce, cel rău – pe Dumnezeu – Să Îl hulească tot mereu? De ce-i îngădui răului, Să creadă în inima lui Că Tu, Doamne, nu pedepsești?


Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”


Mereu, zice-n inima lui: „În veci, eu sunt de neclintit Și de necazuri sunt scutit!”


Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?


Ieroboam zise, odată: „Poate că astă-mpărăție, Dată – curând – are să fie Din nou, la casa cea pe care, David în stăpânire-o are.


Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți, Așa ceva, să săvârșiți, Față de Dumnezeu, căci ele – Adică neamurile-acele – Slujit-au dumnezeilor Ce i-au avut, și-n fața lor, Făcut-au urâciuni, mereu, Care, de Domnul Dumnezeu Urâte-au fost. Ei au luat Și, pradă focului, au dat Pe fiii și fiicele lor, În cinstea dumnezeilor Cărora ei, necontenit, Șezând în țară, le-au slujit.


Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.


Samaria, nici jumătate Din ale tale mari păcate, Nu le-a făcut. Da – negreșit – Mai multe, tu ai săvârșit Și astfel, prin al tău păcat, Surorile ți-ai ușurat, Căci a lor vină, bunăoară, A devenit mult mai ușoară.


Iată dar, ce pot Eu a-ți zice: Tu, nu numai că ai umblat Pe-ale lor căi neîncetat – Făcând tot ceea ce-ai văzut Precum că ele au făcut – Dar ca și cum te-ai fi gândit Că prea puține-ai săvârșit, Te-ai arătat și mai stricată Decât au fost ele, vreodată.


Aceste lucruri să le știe, Iar cel cuprins de nebunie Nu poate să le ia în seamă.


O, Domn al mântuirii mele, Zile și nopți, în clipe grele, La Tine strig neîncetat, Pentru că Tu m-ai ascultat!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite