Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 51:6 - Biblia în versuri 2014

6 Dar Tu, mereu, ai cercetat În inimi, pentru că dorești Ca adevărul să-l găsești În ele. Fă ca să pătrundă A-nțelepciunii blândă undă – Acum – și înlăuntrul meu,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 Iată, Tu dorești ca adevărul să fie în adâncurile ființei; Tu mă vei face să cunosc înțelepciunea înăuntrul meu.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Tu dorești ca adevărul să fie în interiorul meu. Deci revelează-mi înțelepciunea în mine.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit și ce-i rău înaintea ta am făcut. De aceea, tu ești drept în sentințele tale și nepărtinitor în judecățile tale.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înțelepciunea înăuntrul meu!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Iată, îți place adevărul în omul dinăuntru și mă vei face să cunosc înțelepciunea ta în ascunsul inimii mele.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 51:6
26 Referans Kwoze  

Acela care are știre Să umble în neprihănire, Acela care-n viața lui, Face doar voia Domnului, Acela care s-a vădit Că adevăr doar a rostit.


Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”


Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.


De știi acum, te rog a-Mi spune: Cine a pus înțelepciune În întunericul din nori? Acela-i dintre muritori? Cine-a dat din știința lui, La facerea văzduhului?


Căci după omul interior, Mărturisesc dar, fraților, Că Legea de la Dumnezeu, Plăcută-mi este, tot mereu.


Căci Domnul dă înțelepciune, Și-n al tău suflet o va pune. Din gura Lui iese știință, Pricepere și cunoștință.


Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!


Însă, de-ndată, El i-a spus: „Vai, vă zic vouă, Farisei! Vai vouă, că sunteți acei Care-n afară curățați Blidul, însă, plin, îl lăsați, Cu jefuiri și răutate.


Cărarea Ta sub ai mei pași, Căci nu-i nimic adevărat În gura a lor mei vrăjmași; În inimi, ei au adunat Doar răutăți, fără-ncetare; Pe-ale lor limbi aflate sânt Cuvintele lingușitoare – Gâtul le e ca un mormânt.


Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


Cu ei, un legământ fac Eu, Care va dăinui mereu, Prin care le voi face bine Și frică vor avea, de Mine. Nu se vor mai îndepărta, Ci lângă Mine ei vor sta.


„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”


Mă cercetează, Domnul meu, Și-apoi încearcă-mă, mereu. Printr-un cuptor de foc, să-mi treci Rărunchii și-astfel să mă-ncerci. Tot prin cuptor, de-asemenea, Trece apoi inima mea!


De fapt, doar duhul omului – Acea suflare-a Domnului – Te poate face priceput.


În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.


Căci numai cei neîntinați – Făr’ de prihană – sunt lăsați, În țară, ca locuitori.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Revarsă-Ți bunătatea mare, O, Doamne, peste-aceia care Sunt oameni buni și dovediți Precum că sunt neprihăniți!


David, atunci, s-a întristat Și-a zis, către Natan, de-ndat’: „Iată că am păcătuit, Față de Domnul, negreșit!” Natan, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat: „Nu vei muri, căci Dumnezeu, Îți va ierta păcatul greu.


Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)


Vrăjmașii mei, nerăbdători, M-au întrebat: „Când ai să mori? Sfârșească-ți-se zilele, Ca să îți piară numele!”


„Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite