Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 51:1 - Biblia în versuri 2014

1 Doamne, arată-mi îndurare, În bunătatea ta cea mare! Milă, Te rog Doamne-a avea, Să ștergi fărădelegea mea!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Arată-Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, potrivit îndurării Tale. În mila Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dumnezeule, ai milă de mine – conform bunătății Tale! Pentru că Tu ai o mare milă (față de cei păcătoși), (Te rog,) șterge nedreptățile mele!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după bunătatea ta! După mulțimea îndurărilor tale șterge fărădelegile mele.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 51:1
31 Referans Kwoze  

Acum, vă pocăiți dar, voi! Veniți la Dumnezeu apoi, Ca să vă ierte-ntreaga vină Și-n seamă, să nu vă mai țină Păcatele, iar drept urmare, Vremuri să dea, de-nviorare.


Fărădelegea ta, ușor, Doar Eu ți-o șterg, ca pe un nor Și ca pe-o ceață-am risipit Păcatul ce l-ai făptuit. Vino la Mine, de îndat’, Pentru că te-am răscumpărat.”


Totuși, voiesc să-ți dau de știre Că pentru Mine – negreșit – Îți șterg păcatul săvârșit Și-n seamă nu-ți vor fi ținute Fărădelegile făcute, Căci n-am să-Mi mai aduc aminte De faptele-ți de mai ‘nainte.


Nu mai privi spre ale mele Păcate, ci uită de ele! Șterge nelegiuirea mea!


Căci Dumnezeu a șters, atunci, Zapisu-acela cu porunci, Cari împotriva noastră-a stat Și-n urmă, ne-a eliberat, Prin faptul că l-a pironit, Pe cruce, și l-a nimicit.


Ascultă ruga mea șoptită, În bunătatea-Ți nesfârșită! În îndurarea Ta, fă bine, Întoarce-Ți ochii către mine


Era-ntr-o zi, mai către seară, Când David a ieșit afară, Ca să se plimbe. El avea Un obicei, căci se suia Pe-acoperișul casei sale, Ca să se plimbe-apoi, agale. Astfel, pe casă, s-a suit Și de acolo a zărit Cum o femeie se-mbăia. La chip, aceasta se vădea Foarte frumoasă ca să fie.


Pentru că El Și-a amintit De legământ și a vădit Că este plin de îndurare.


Domn al neprihănirii mele, Răspunde-mi când strig către Tine! Scoate-mă-n larg, în clipe grele, Când strâns sunt. Ai milă de mine! Ascultă Doamne, ruga mea!


Dacă pe cineva mâhnește, În urmă iar îi dăruiește – În bunătatea Lui cea mare – Nemărginita-I îndurare.


Doar bunătate să-mi areți Și-n Legea Ta să mă înveți!


Din pricina Numelui Tău, Scapă-mă Doamne, de cel rău! Doamne, lucrează pentru mine Și fă ca să îmi meargă bine, Căci bunătatea Ta cea mare, În veci, nu are-asemănare! De-aceea, Doamne, Te grăbește Și vino de mă izbăvește!


Tu, Doamne, n-ai să îmi oprești A Ta-ndurare, căci păzești Pe al Tău rob, cu bunătate Și cu credincioșie-n toate.


Dar eu, prin marea-Ți îndurare, Pot ca să intru-n casa Ta Și să mă-nchin, cu frică mare, În sfântu-Ți Templu, când voi sta.


Când în Egipt au locuit, Părinții noști’ nu s-au gândit La semnele ce le făceai Și la-ndurarea ce-o aveai Față de ei. Răuvoitor, Precum și neascultător – La Marea Roșie aflat – Poporul nost’ s-a aratat.


Dar către Tine, Domnul meu, La vremea potrivită, eu Îmi înalț rugăciunea mea Ca ajutor să pot avea. În bunătatea Ta cea mare, Arată-mi Doamne, îndurare! Răspunde-mi, Dumnezeul meu, Și-ajută-mă în ceasul greu!


Însă, la Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu, Întotdeauna e iertarea Și-asemenea și îndurarea. Căci împotrivă-I am greșit Atuncea când ne-am răzvrătit!


Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.


„Toată-ndurarea Domnului Și-asemenea faptele Lui – Ce-au fost făcute pentru noi, Eu am să le vestesc apoi. Voi spune ce bun a fost El Cu casele lui Israel, Căci arătat-a îndurare Și dragoste nespus de mare.


Bun e al nostru Dumnezeu Și pe-ale Lui lucrări, mereu, Le înconjoară cu-ndurare, Căci El e bun, cu fiecare.


A uitat, oare, Dumnezeu Să aibă milă, tot mereu? Și-a tras El îndurarea-apoi, Plin de mânie, înapoi?”


Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide ochii și privește Ruinele și Te gândește Și la cetatea peste care Este chemat, fără-ncetare, Numele Tău! Îți cerem Ție, Nu pentru-a noastră curăție Lucrul acest, ci căutăm, Ruga aceasta s-o-nălțăm, Pentru-ndurarea Ta cea care Se-arată-a fi nespus de mare.


Greșeala lor nu o ierta Și nu șterge, din fața Ta, Păcatul ce l-au săvârșit, Pentru că ei i-au necăjit Pe-aceia care se trudesc, Din greu, și zidu-l construiesc!”


Doamne, știi că au uneltit Și să mă prindă au voit. De-aceea, Doamne nu-i ierta! Nu șterge, dinaintea Ta, Al lor păcat! Fie loviți Și-n față-Ți, zacă prăbușiți! Lucrează împotriva lor Și-arată-Te necruțător, Atunci când vei găsi cu cale S-aduci vremea mâniei Tale!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite