Psalmi 49:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Îl vor vedea, căci se vădește Că înțelepții – bunăoară – Cu toții pier și au să moară Și proști – după cum se știe – Și cei atinși de nebunie, Iar avuția adunată, De alții le vai fi luată.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁰ Căci el vede că până și înțelepții mor, iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună și își lasă averea altora.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Este evident că și înțelepții mor. Atât omul fără discernământ, cât și cel violent, mor împreună. Ei se despart atunci de averile lor, lăsându-le altora.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ să rămână cineva în viață fără de sfârșit și să nu vadă [niciodată] groapa.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor, nebunul și prostul deopotrivă pier și lasă altora avuțiile lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Căci va vedea că oamenii înțelepți mor; nebunul și prostul deopotrivă pier și lasă altora averea lor.

Psalmi 49:10 Referans Kwoze

Luca 12:20

Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”

Psalmi 39:6

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.

Evrei 9:27

Și după cum e rânduit Ca orice om să moară-o dată Și-apoi se face-o judecată,

Ieremia 10:8

Toți oamenii de pe pământ Doar niște proști, în față-Ți, sânt. Idolii lor nu se pot pune Cu Tine, căci deșertăciune Și lemn este a lor ființă, Precum și-ntreaga lor știință!

Proverbe 30:2

„Eu însumi chiar știu despre mine Că sunt mai prost decât oricine: Pricepere n-am dobândit,

Psalmi 94:8

Dar învățați odată minte, Nebunilor! Când o să știți Și voi să vă înțelepțiți?

Psalmi 73:22

Un prost – un dobitoc ajuns – În fața Ta, căci n-am avut Pricepere. Însă acum, Că ești cu mine, am văzut,

Psalmi 49:17

Nimic nu ia, când o să moară, Iar visteria-i nu pogoară Pe a sa urmă, negreșit.

Ieremia 17:11

Cum potârnichile clocesc Ouă care se dovedesc Că nu sunt ale lor, la fel Se va-ntâmpla cu omu-acel Cari pe nedrept a adunat Mari bogății, neîncetat. Când zilele-i sunt jumătate, El le va părăsi pe toate Și-o să se vadă-apoi – vă spun – Că este doar un biet nebun.

Qohelet 2:26

Căci Domnul, precum am văzut, Îi dă celui ce-I e plăcut Înțelepciune, veselie, Știință, multă bucurie. Însă pe păcătos îl pune, Îngrijorat, ca să adune, Să strângă, să agonisească Și la sfârșit să dăruiască Ce-a adunat – al său avut – Celui lui Dumnezeu plăcut.

Proverbe 12:1

Dacă mustrarea o iubești, Atunci știința o-ndrăgești; Cel cari mustrarea n-o primește, Că este prost se dovedește.

Proverbe 11:4

Când vine ziua de mânie, E de prisos vreo bogăție; Neprihănirea izbăvește – Pe omul care o iubește – De moarte; iar cinstitului,

Psalmi 17:14

Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu

Psalmi 89:49

Dar unde oare-a dispărut A Ta-ndurare de-nceput, Pe care ai jurat – odată – Că îi va fi lui David dată?

Proverbe 14:24

Averea-i cea care-a-mpletit, Deștepților, mândră cunună; Dar nebunie doar adună Cel care e nesocotit.