Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 48:1 - Biblia în versuri 2014

1 Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Mare este Domnul și foarte demn de laudă, în cetatea Dumnezeului nostru, muntele Lui cel sfânt!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Iahve este mare și foarte demn de laudă – în orașul Dumnezeului nostru, pe sfântul Lui munte!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cântec. Psalm. Al fiilor lui Córe.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Mare este Domnul și lăudat de toți în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Domnul este mare și vrednic de laudă în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele sfințeniei sale.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 48:1
31 Referans Kwoze  

„În vremile sfârșitului, Muntele Casei Domnului Tare va fi întemeiat Și cel mai ‘nalt va fi aflat, Fiind deasupra tuturor Colinelor dealurilor. Popoarele-au să se grăbească, Spre el să se îngrămădească.


Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”


Vrednic de laudă-i, mereu, Căci mare este Dumnezeu. El este Cel mai de temut, Dintre cei care s-au văzut Precum că dumnezei le sânt, Popoarelor de pe pământ.


Un râu cu apele bogate, În a lui Dumnezeu cetate, Pătrunde și înveselește Locul în care locuiește Cel Prea Înalt. El e, mereu, Adevăratul Dumnezeu,


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.


Despre Sion când s-a vorbit – Despre-a lui Dumnezeu cetate – S-au spus doar lucruri minunate, Pline de slavă. Când vorbesc,


Un glas s-a auzit să vie, Apoi, din jilțul de domnie, Care a zis: „Lui Dumnezeu, Să Îi dați laudă, mereu, Voi toți cari, ai Lui robi, sunteți Și cari, de El, teamă aveți! Să-L laude dar, fiecare, De la cel mic, la cel mai mare!”


„De-aceea, voi când veți vedea, „În locul sfânt”, că va ședea „A urâciunii pustiire” – Despre aceasta, aveți știre De la prorocul Daniel – Să părăsiți locul acel,


Pe Dumnezeu să-L lăudați Și pe-al Lui munte vă-nchinați! Al nostru Domn și Dumnezeu Se-arată sfânt a fi, mereu!


Sionul are temelie Pe munții sfinți, pentru vecie,


Numai Tu Doamne Te vădești Nemărginit și săvârșești Mari lucruri, pentru că mereu, Doar Tu ești singur Dumnezeu.


Ci El, pe Iuda, l-a cules Și-apoi Sionul l-a ales, Căci după cum se dovedește, Domnul, pe-aceștia, îi iubește.


Doamne-n Sion ești lăudat Cu-ncredere, neîncetat, Iar juruințele rostite, Cu toate, fi-vor împlinite.


Domnul este Acela care E Împărat peste popoare. Domnul se află așezat Pe al Său jilț sfânt de-mpărat.


Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,


„Dar mântuirea se arată Pe muntele Sionului. El este sfânt, iar casa lui Iacov își va lua apoi, Toate moșiile-napoi.


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


Al nostru Dumnezeu e mare Și prin puterea Lui, e tare. Priceperea Îi e vădită Precum că e nemărginită.


Te-nalț Doamne, căci m-ai săltat Și pe vrăjmași nu i-ai lăsat Ca să se bucure de mine.


Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care


Așa cum cerbul își dorește Izvorul ce îl răcorește, Așa Te vrea sufletul meu, Pe Tine, al meu Dumnezeu!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite