Psalmi 46:5 - Biblia în versuri 20145 În mijlocul cetății stând. Ea nu se clatină, nicicând: Din zori de zi, El o ajută Și astfel tare e ținută. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească5 Dumnezeu este în mijlocul ei, ea nu se va clătina; Dumnezeu o va ajuta la revărsatul zorilor. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20185 Atât timp cât Dumnezeu este în mijlocul lui, nu poate fi amenințat de niciun pericol. Dumnezeu îl ajută în fiecare dimineață. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Un râu cu brațele sale înveselește cetatea lui Dumnezeu, locuința sfântă a Celui Preaînalt. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19315 Dumnezeu este în mijlocul ei; ea nu se va clătina. Dumnezeu o va ajuta în zorile dimineții. Gade chapit la |
Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –
Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”
Căci al tău Domn și Dumnezeu, În tabără, va fi mereu, Pentru ca să te ocrotească Și pentru ca să-i dăruiască Pe-ai tăi vrăjmași, în mâna ta. De-aceea, îți va arăta Tabăra, sfântă și curată, Ca să nu vadă, niciodată, Domnul, nimic nepotrivit Și necurat, ca părăsit Să nu fii tu, de Dumnezeu, Ci El, cu voi, să stea mereu.”
Am fost luat și dus apoi, La ușa casei, înapoi. Și iată că eu am privit La pragul casei și-am zărit O apă care se scurgea De sub al ei prag și venea Din partea-n răsărit aflată, Căci casa fost-a așezată Cu fața către răsărit. Apa aceea a ieșit Din partea dreaptă și-apoi ea Către altar se prelingea, Spre partea lui ce se vădește, În miazăzi, că se găsește.